29.4.09

raportez

un palmares deosebit pe ziua de azi. am reuşit să mă enervez cu tata, care e "amărât" la paris. am reuşit să urlu la maică mea, pentru că m a stresat faptul că taică meu e amărât, iar frate miu dezamăgit de meschinăria şi "tristeţea " camerei de hotel şi pentru că mi e pare că familia mea câteodată nu ştie să se bucure.
am hotărât de principiu să nu mai mănânc carne şi m am consultat cu t. care, în 4 sms uri, a găsit timp să mi răspundă şi să mă încurajeze (de asta îmi sunt unii prieteni şi alţii nu, bine?!).
şi am reuşit ceea ce speram că inima mea bună şi îndrăgostită "numaidecât" n o să mă lase să fac: să dau o LABĂ peste faţă, puternică şi pleznită unei fiinţe pe care o iubesc ( posibil să fi trecut acest TIMP:))). Cumva mi e ruşine, eu nu eram aşa. Cumva îmi pare bine, poate doare şi poate doare RĂU. Ah, e îngrozitor să speri aşa ceva.
Mă duc să mă culc.

Niciun comentariu: