Fenomentali

Ieri, după - sau încă în timpul- curei cu muzică clasică pe care o fac, mi a căzut totuşi în mână al doilea album (cred!) al preferaţilor Viţa de vie, Fenomental.
În traficul semi infernal din Bucureşti am ascultat acest disc care mi se pare atât de diferit faţă de ceea ce face formaţia astăzi. Un disc de tinereţe, nervos, revoltat, ultragiat, dispreţuitor pe alocuri cu normele şi convenţiile sociale stupidissime, ironic, frământat, drojdios, amar. Basul şi cu toba mare, Cu sapa, Eu cu mine, Neviu, dar şi cea mai reuşită parodie muzicală (un text impecabil) românească până la această oră, Vinolamine, sunt toate piese dintr o epocă în care ne manifestam împotrivirea strigând cu furie.
Astăzi, visele au început să ni se închidă, preferăm poate să ne salvăm pe noi mai întâi şi, abia dacă vom reuşi să rămânem intacţi, să ne ocupăm de alţii.
Viţa de vie susţine asociaţia Up-Down. Jumătate din vânzările lor se duc acolo. Au angajaţi profesionişti (logopezi, kinetoterapeuţi) care se ocupă cu îmbunătăţirea vieţii acestor copii. M am întâlnit ieri cu Pupe (tobele) şi am fost uimită să aud că "are de alergat cu asociaţia". Nu ştiam că sunt atât de implicaţi...şi de alergat are acum cu depunerea formularelor 2% - procentul din impozit pe care fiecare contribuabil poate alege să l redirecţioneze spre orice iniţiativă i se pare demnă de sprijinit. Anul acesta eu i am ales pe ei. Pupe îmi spunea că aceşti 2% chiar contează, ei au reuşit să strângă cam 30.000 de euro anul trecut, pentru copiii cu sindromul Down.
Mă simt bine că ştiu astfel de oameni...