Three Hell Of A Day

Aşteptam instalatorul la 9, m am trezit la 8 jumate, nu cumva să sune la uşă şi să mă trezesc în haosul Kiri. Îl aşteptam pentru baie, nu pentru mine, deşi ştiu poveştile americane cu instalatori.
Dar pentru că n a venit sufăr mai ceva ca n Love Story, nu de alta, dar în curând n o să mai pot să mă mai spăl. Aşa că rugaţi vă ori să vină ploaia să mi crească presiunea, ori să vină instalatorul, mai simplu. Că al'fel o să suferiţi şi voi.
Casa oricum se transformă, încet şi sigur, într un fel de Peştera Comorilor de la Galaţi, adică plină de gunoaie şi aş mai zice io ceva care rimează cu Galaţi, da nu mi stă în vocabular. Kiri e peste tot, ca bezmetic, şi ronţăie morcovi, sticle,pungi, pachete de ţigări, toate aşternându se pe preţiosul covor. Când vin acasă mă simt ca la căldura unui foc din Bronx, nu ca ntr o garsonieră a secolului XXI. Numai bine, că mi opreşte şi curentu', deoarece am fost suficient de neglijentă (due to my last fucked up weeks) şi nu l am plătit. Iar azi la poştă mi au închis uşa în nas, că Iele schimbau tura...
Ordinary Day, ordinary world. Noroc că tensiunea mea târâindă refuză să se urce la cap, pentru nişte nervi straşnici. Iar când am văzut bietul Cielo de CS oprit de polizei pe Magheru, mi am mai calmat îngrijorările provinciale. I love you, Romania, but I want to move in England.