Rockstar ca Ray Charles şi soare...repetitiv

Mă apropii de ziua mea de naştere. Am întins o, de altfel, în ultimii ani, pe o săptămână, pe câteva zile în orice caz. Câteva zile de haos, în care amintiri vechi, chinuite, se răscolesc, scoţând miros de stalinskaia, de cană de metal, de trandafir, ( ce conformist, dar asta am primit) de coehlo (la fel!) şi dragoste pură. I aş cam râde în nas copwriter ului care a inventat ciocolata cu dragoste. Există una mai gustoasă, cea DIN dragoste.

Începe cam brutal, cu un om apropiat bătut şi jefuit în Bucureşti. Dar poate că trebuie, uneori, să fim zguduiţi,ca să ne auzim respiraţia. Tot răul spre bine, cum zic bătrânii, iar noi uităm.

Acum două nopţi n am avut somn. Am avut probleme cu câinele meu cocker, Kiri, care altminteri e un căţel foarte brav. Face ordine pe terase şi pune la punct schnautzeri şi boxeri în casa lor. În schimb, la casa ei, se teme de muscoi. După plimbarea de noapte am găsit unul ameţit în casă, Kiri s a ascuns în fundul ei, între vasul de la closet şi perete, şi i a bătut inima nebuneşte şi n a mişcat. I am dat de mâncare ca la hughenoţi, am înghesuit vasul acolo, în ascunzătoare, şi tot n a scos boticul să mănânce carnea apetisantă. M am simţit cam( ho, nu mă înjuraţi) ca o mămică al cărei copil simte o frică îngrozitoare de ceva, iar ea nu ştie cum să l apere. Am dormit în gheţar, cu geamurile casei deschise. Dimineaţa, soarele era orbitor, iar muscoiul zburase altundeva.

M a înjurat expresiv un nene dintr un bmw mare cât garsoniera mea. Eu am fost de vină, de la intersecţia în care aveam prioritate, dar, tocmai fiindcă nu mergea semaforul, am ales să merg mai încet şi să las şi nefericiţii de pe cedează să se „strecoare”, până la faptul că s a încadrat, cu maşina lui mare ca un muscoi fioros, cu care nu se putea „strecura”, pe banda mea, aia din stânga, când el de fapt voia înainte. Când a reuşit în sfârşit să treacă, s a întors de la volan şi mi a adresat nişte vorbe. Eu, cu ochelarii de soare care mă apărau de...soarele puternic al lui 22 noiembrie, pe undeva simţindu mă vinovată că port ochelari de soare pe un asemenea soare splendid, zâmbeam prosteşte. Ca Ray Charles.

Am mai găsit pe cineva să i spun scumpici. Prima căreia i s a spus aşa am fost eu. Mama îmi spune scumpici, înainte mai pe meritatelea, acum îmi spune mai des, că închide un ochi. Eu l am transferat unui băiat, drag mie, nu în sensul acela care vă face pe voi să zâmbiţi. Cineva la care ţin pur şi simplu. Asta a fost demult. Dar azi, în 22 spre 23 noiembrie, am mai găsit pe cineva la care ţin pur şi simplu, şi care merită acest scumpici.

În rest, e ziua mea. Mă bucur într un fel frenetic că vine, deşi îmi aduce multe amintiri şi nişte tristeţi, probabil un rid în plus, pe care oricum l aş fi căpătat cumva. Dacă cineva dinafara familiei mele ştie când e ziua mea de naştere, it means that I’m a little rockstar too...