Fericire

Avea Vama Veche un cântec, printre ultimele, în care explica despre fericire. „Fericire-i când dormi tu la ea, chiar pe canapea”. După ultimele 20 de ore din viaţa mea, am prins curaj să explic ce înseamnă fericirea şi pentru mine.
Fericire e atunci când eşti atât de obosit, după 15 ore de serviciu, încât ţi-e greu să tragi de tine să te mai duci la un concert, dar reuşeşti. Fericire e atunci când îţi dai cu apă în ochi şi te simţi un pic mai bine. Fericire e când ajungi la clubul unde urmează să cânte Survolaj, care n-au mai cântat de nenumăraţi ani, şi găseşti în club toţi prietenii cu care te întâlneai odinioară mai des, toată garda, toată lumea care trebuia să fie acolo. Fericire e când vezi că unul şi-a adus şi copilul de cam 12 ani, care stă pe un scaun şi ascultă atent străzile bântuite de noapte. Fericire e când Survolaj cântă tot impecabil, revendicându-şi, de drept, titlul de cea mai bună trupă de jam şi live. Fericire e când primeşti o garoafă la sfârşit. Fericire e când noaptea continuă. Fericire e când ajungi la un prieten acasă şi, ameţit deja de muzică, mai poţi să rezişti la o supradoză de magic. Fericire e că există pe dvd concertul Roger Waters „In The Flesh”. Fericire e când, deşi l-ai mai văzut de nu ştiu câte ori, te lipeşti de ecran, iar sunetul care vine din toate părţile intră în tine până miroşi a Pink Floyd. Fericire e când adormi chinuit, pe „Welcome To The Machine”. Când te trezeşti târziu şi bei o cafea tare şi mănânci brânză de la greci şi roşii de la cherry. Când străbaţi oraşul ziua, în maşină, foarte mirat şi ne-mai-obişnuit să faci asta, de când ţi s-a închis orizontul zilei în Pipera. Fericire e să descoperi un sector curat, plin de flori, verdeaţă şi bun simţ. Când reuşeşti să ajungi la o benzinărie înainte de a rămâne fără motorină. Fericire e când începe o ploaie turbată, de vară, iar oamenii din Piaţa Romană fug râzând să se adăpostească de ea. Fericirea e în maşina ta, în care asculţi exact atunci „Too Many Tears”, varianta blues de pe „Into The Light”. Fericire e când ajungi acasă, te apuci să-ţi încarci telefoanele sucombate şi afli că nimic grav nu s-a întâmplat şi că nimeni n-a avut nevoie de tine la serviciu. E când fiecare părticică din corp te doare de oboseală. Fericirea e când termini de scris aceste rânduri, anticipând cu un zâmbet mic, somnul fericit care te va cuprinde în câteva minute.