GOD GAVE ROCK'N'ROLL TO THE BULGARIANS

Vineri, 16 mai, am plecat în mare grabă la Sofia, cu un grup de cetăţeni aproape necunoscuţi, cu care împărţeam totuşi o mare pasiune: concertele rock. Probabil că pe lângă diverse alte categorii care beneficiază de un Dumnezeu care se ocupă numai de ei, există şi cel care are grijă de ameţiţii şi nehotărâţii care, deşi îşi doresc să participe la un concert, nu-şi iau din timp bilet şi ajung să se bosumfle, neputincioşi, pe ultima sută de metri. Îi dau un kiss celui care m-a ajutat ca joi la prânz să am bilet la concert şi loc în maşina lui Angel (simţiţi mâna divină, nu?)şi gata cu curtoaziile.
Am ajuns după amiază într-o Sofie însorită, caldă, curată, şi din care aproape toţi rockerii dispăruseră deja pe Akademik Stadium.Am reuşit să ne învârtim (nu e chiar ăsta termenul, dar pagina de revistă nu-l suportă pe cel la care mă gândesc) suficient de mult timp prin Sofia, cât să păşim în incinta stadionului exact când cei dinăuntru aplaudau intrarea americanilor. Nu-mi place deloc să ratez începuturile de show. Deşi ştiam şi cortina şi flăcările din intro, aş fi preferat să le văd cu ochii mei, că aproape sigur nu le mai prind vreodată.
Au urmat 60 de minute în care nu mi-a plăcut deloc sunetul, şi am tot căutat un loc de unde s-ar fi putut auzi cât de cât rezonabil. Nu l-am găsit. Sunetul a fost încet şi înfundat pe prima parte. M-am consolat cât am putut cu luminile şi vorbăria, fiindcă nici prea multe piese nu ştiam (Kiss rămâne pentru mine un grup cu un show formidabil, dar cu piese cât să încapă pe un best of). Am reţinut "Calling Dr. Love"şi "Hotter Than Hell" şi am aşteptat, din ce în ce mai mofluză, să aud ceva care să mă pună în mişcare. În tot acest timp, stadionul plin de bulgari de toate vârstele şi condiţiile aproape că se zguduia. Vecinii cântau, dansau, făceau valuri şi băteau din palme. I-a prins de minune pantomima lui Paul Stanley, care servindu-se de ecranele suspendate, i-a pus să strige pe părţi, pentru ca mai apoi să declare, cu o sinceritate bine lucrată " Sofia, your are officially the loudest city from Kiss Alive Tour until now". Spre bucuria cu aer naiv a majoritarilor de pe stadion. Noi, mai cârcotaşi, ne strânseserăm într-un colţ şi comentam lipsa de zvâc a show-ului şi vorbăria excesivă. Era gata să uit cât iubesc una din declaraţiile de tupeu ale secolului, venită din partea lui Paul Stanley:" We were here for you grandfathers, we were here for your parents and NOW we are here for you" Era să uit cât a însemnat trupa asta pentru industria showbusiness-ului. Când începusem să număr, nervoasă, minutele care mai rămâneau din show, în mijlocul vacarmului produs de bulgarii fericiţi...A ÎNCEPUT SPECTACOLUL!
Într-un val de lumină, confetti şi artificii aruncate din grif-ul chitarelor pe accente, au venit peste noi, tăvălug, aproape toate marile piese ale grupului. Cele care FAC show-ul Kiss."Shout It Out Loud", "Lick It Up", "I Was Made For Loving You" şi "Rock'n'Roll All Nite" ne-au făcut în sfârşit fericiţi. Sunetul s-a îmbunătăţit considerabil, nu cred că asta a fost doar o părere datorată entuziasmului. Stadionul a luat foc când trupa a afişat culorile Bulgariei pe ecrane, iar Paul Stanley le-a sărutat drapelul. Cele două magnifice platforme care i-au ridicat pe Gene Simmons şi Tommy Thayer, într-o ploaie de artificii, au marcat sfârşitul unui show de 2 ore, care a avut în deschidere şi în închidere aceeaşi trupă. Legenda Kiss a părăsit scena lăsând în urmă un stadion de oameni fericiţi, care au părăsit locul cântând tare marea absentă a serii, "God Gave Rock'n'Roll To You", care se auzea din boxe. Cred că e emoţionant să te cheme Eric, Tommy, Gene sau Paul şi să auzi aşa ceva din cabină. Merită să fii Kiss Alive, la bulgari.

Ana M. Călin
foto: www.kissonline.com