am călcat, slavă Domnului, IAR, în săptămâna mea de naştere.
afară, la noi, e tare tare frumos, dar dacă ar fi să mă respecte, ziua mea de naştere ar trebui să fie o autentică vântoasă,ploioasă şi întunecată, să ţi dea senzaţia aia de "oriunde e mai bine ca afară. chiar şi n braţele tale". Numai că eu o să fiu AFARĂ.
Mama mi face tortul de casă al copilăriei noastre extraordinare, iar mie mi vine să ţopăi de bucurie în fotoliu, de pe acum! N o să uit nici de pastila de după, cum m a sfătuit un înţelept. sigur, o s o iau şi o să mă uit la ea, pentru că ar fi trist să ţi fie rău după un dulce bun, în viaţă. mie până acum nu mi s a întâmplat. ha.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu