depeche

am primit urări ca într un an normal şi daruri ca într un an cu gripă. sunt plină de ceaiuri, de fructe sau verde sau de mahmureală...mda. aniversez primirea celui mai nou breloc - au fost 2 ani de portofele şi brelocuri, de zău dacă nu dau în problema cu bijuteriile şi n o să mai port portofeeeeel şi nici breloooc. totuşi, pentru că provine de la fratele cu blog, i am găsit un loc haios. pe proaspăta "trusă" de beţe tama primită de la profesorul meu cel răbdător tot cu minunata ocazie a zilei de naştere tralala. zău, mă simt ca puştii din dorobnţi. am tobe, am beţe, am trusă, am cheie. numa tobar nu sunt. şi nici prea curând n o să fiu, of of. mă rog.

la concert la cargo secţia ritmică a făcut mişto de mine. normal, şi eu aş fi făcut, dacă mi aş fi putut vedea faţa încordată, care urmărea toate toate mişcările tobarului nepereche, că dacă tot aveam şansa să fiu la 1m jumate şi acum pricep cât de cât şi ce faaaace, cum să nu mă uit. să fi văzut strâmbături şi rîsete. şi dialog după prima parte:
-băi, zic, bine c aţi făcut pauză că obosisem.
la care tobaru, inocent:
-ăăă, adică cum?

am primit tot de la blogger ul premiat Rodul pământului a lui Knut Hamsun, pe care o citesc cu nesaţ şi am înrăgit o dijn primele pagini. Mi a părut tare drăgălaşă aia cu " timpul, cu apa, săpunul şi mâncarea lui, curăţă toate rănile", citat aproximativ. Îmi place tare că are poante mici, peste care un cititor neatent poate trece prea uşor. Bunăoară, Isak, obsedat să şi tot numere animalele din staul şi grajd, intră într o seară şi numără oile din staul, numără caprele, numără vacile din grajd şi apoi se duce şi numără şi calul. Deja mă cuprinde frica aceea pe care o ai doar când o carte ţi place foarte mult. Că o să se termine.

duminică am de gând să mă fezandez şi să ies pe stradă la Universitate, cu nasul roşu, ca să întreb HÂC eu cu cine votez, HÎC. Că zău, vai de mine, nu prea ştiu ce să fac.

Am văzut la un blogger Fly o fotografie cu luminiţele aprinse în Cluj, piaţa lu Averam Iancu. Am oftat lunguţ şi mi am mâzgălit rândurile către Moş în cap. Deoarece evident sună penibil orice le aş face, le redau altfel,- e un obicei idiot dintr ale mele, să mă cert sau să spun chestiile absolut penibile sau doar penibil de edulcorate în engleză- deşi Moşu meu e român, stă în Rai pe strada Curcubeului no.9, lângă Iepuraş... I want a boyfriend from Cluj if ever possible again.
na. plănuiesc o excursie, da încă nu ştiu unde, nici bătută. până o să am eu iar bani de ceva - inclusiv bilet de avion - mai durează, aşa că deocamdată s calmă.

Pup.