pentru că el ocupă cam toate gândurile mele şi cam toate spaţiile dintre gândurile mele, o să i împrumut blogul ăsta lui Tudor. O să scriu des sau rar despre el, din punctul lui sau al meu de vedere.
Deocamdată, din al meu, vreau să nu uit că am plecat pe drumul de a l avea într o perioadă în care mi am vopsit unghiile în roşu (ce m o fi apucat pe mine, blonda spălăcită, nencochetă?) şi cam la începutul perioadei în care am purtat o pereche de cercei puţin curgători, sub formă de gărgăriţe, primită de la prietena mea Misha. Unghiile nu mi le am mai vopsit, dar cereceii i am purtat, din superstiţie roşie toată sarcina. Astăzi îl am pe Tudor lângă mine şi în urechi o altă pereche de gărgăriţe, bumbi, primite de la celălalt băiat din viaţa mea.
Din punctul lui de vedere, mâine Tudor împlineşte o lună. Dar despre asta,mâine:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu