#aşaîncepe

am trecut la maieu. arată ca un dorel mic şi simpatic. încă nu m a lăsat inima să golesc sertarele de body-uri. aşa funcţionează, întâi umplem mai tare sertarele, apoi le mai golim.

a început să povestească, să comenteze, să aibă dorinţe şi să şi le exprime calm şi ferm. foarte ferm. bunăoară, eram la baie duminică. el în cadă cu spumă şi răţuşte. şi i zic:
- mai stai puţin şi te joci  mami, şi pe urmă te spăl!
- nu a tap! zice el ferm, indicând capul şi privindu-mă foarte limpede.
nu l-am contrazis imediat. am mai avut 5 minute de linişte. apoi, potopul.

am încercat să-l duc la teatru, la piesa lui preferată de pe disc, "Cocoşelul neascultător". nu a fost chip, a urlat până când a trebuit să plecăm, ca să poată oamenii începe să joace. nu ştiu ce a fost: sala, statul pe scaun, penumbra... vârsta... am renunţat şi am mers în Cişmigiu. Şi mai încercăm la anul.

e o perioadă de haos în ceea ce priveşte mâncarea. mănâncă bine cu bunicii, cu mine nu mai există ordine, ore, scaun, masă, legume... există hazard. strâng din dinţi şi încerc să strecor o roşie, un castravete, un ardei...şi aştept o perioadă mai bună.

seara, la culcare, e momentul meu magic. băiatul meu mic mă ia în braţe şi închide ochii cu un zâmbet mulţumit. indiferent dacă am avut o zi mai bună sau mai franjuri, seara ne luăm în braţe şi adormim liniştiţi.

trec în viteză peste faptul că nu ştiu cum a reuşit să şi găsească pe net nişte desene cu numărători şi cuvinte în engleză şi acum numără 1-10 şi  dă i cu circle, square,triangle şi rectangle. mda. deja mi e frică.