Promo

Din marea mea mărinimie (în ultimele două zile mi s a spus de 5 ori că sunt arogantă, măcar să se şi simtă, nuuu ???) vă ofer 2 bucăţele din articolul pe care eu şi strălucitul Marius Chivu l am terminat luni seară, într o baie de sânge...care, slavă Domnului, a avut loc la EL în apartament.
Topul Concertelor 2006, vineri în Dilema vecHe.


Marius Chivu: Să spunem dilematicilor că am dezbătut îndelung asupra celor zece opţiuni dintr-o listă iniţială de douăzeci şi patru de concerte văzute de noi doi. O problema a fost că la cîteva concerte am mers numai eu, iar la alte cîteva numai tu. Apoi, avem gusturi relativ diferite, lucru care, de fapt, ne-a şi motivat să alcătuim împreună acest top a cărui subiectivitate reunită, de altfel, ne-o asumăm.
Ana M. Călin: Bine zis, avem gusturi diferite, şi asta numai dacă e să-mi aduc aminte de piesele pe care mi le trimiţi pe messenger! Eu zic că mai degrabă ne-am bătut la sînge pe fiecare loc şi asta începînd de-acum o lună, de cînd te-ai gîndit să facem acest top. Şi dacă tot sîntem în faza de „deschidere", pentru mine Coverdale la München RULZ! Dar să n-o mai lungim. Iată ce a ieşit, în ordine descrescătoare:

XXXXXX (nu vă zic poziţiile din top, că nu mai daţi douăşcinci de mii pă revistă )



Gotan Project (Sala Palatului, 20 iunie, organizator Fundaţia Aurel Mitran)
M.C.: Lăsînd la o parte întîrzierea de o oră şi jumătate, francezii au urcat pe scenă însoţiţi de zece muzicieni şi cinci cadrane pentru proiecţii... M-aş fi aşteptat însă la mai multă improvizaţie, concertul a fost doar corect şi curat. Şi fără deschidere.
A.M.C.: Faptul că am fost oarecum implicată în lucrul pentru acest concert m-a împiedicat să-l văd din faţa scenei. Şoferul autocarului cu artişti, care a virat înspre Bulgaria în loc să intre în România, îşi cere scuze pentru căldura îndurată în foaier.


şi


Billy Idol (Arenele Romane, 10 iulie, organizator Events)
M.C.: Cel mai subevaluat concert al anului şi cel mai bun sunet cu putinţă. Cu legendarii Steve Stevens la chitară şi cu Derek Sherinian la clape ar fi fost şi păcat! Un show de două ore memorabil, cu improvizaţii la tot pasul (mai ales pe „Flesh for fantasy"), în care punker-ul de 51 de ani a alergat şi a sărit pe toată scena (hmm, oare, cu ce s-o fi energizat!?), s-a dezbrăcat, a flirtat cu punkăriţele, a făcut conversaţie, a cîntat unplugged „Sweet sixteen", ne-a rupt cu „Eyes without a face", a pompat sînge în noi cu „Rebel yell" şi „Dancing with myself", iar cu... „Bucharest Woman", cînd bateristul şi tehnicianul au apucat fiecare cîte o chitară, ne-a trimis extazul în prelungiri. Un singur regreţel: n-a cîntat „Cradle of love".
A.M.C.: Dacă la Duran am fost vrăjită pe nepregătite, la Billy Idol ştiam sigur c-o să-mi placă. Ba chiar aş fi vrut să fie mai puţină lume ca să-l savurez cum trebuie, nu în înghesuială. A fost genul ăla de concert din topor în care sar scîntei din instrumente, construit pe crescendo, fără pauze de respiraţie şi meditaţie. Un entuziasm şi o zăpăceală generale au cuprins publicul feminin. Cred că s-au făcut mulţi copii în noaptea aia.

Şi mai sunt încă 8 !!!
Enjoy Dilema VecHe