18.3.07

Reflecţii înfundate

Am răcit. Nasul curge neîncetat, mă doare în gât, mă supără capul şi urechile. Dacă nu m aş asigura în oglindă, aş avea senzaţie că am o figură de broască uriaşă, respirând adânc şi chinuit din foalele alea. Sau că am o mască pe figură, umflată ca un balon. Sau că faţa mea e o bucată de carne macră.
Cum se răceşte, nimeni nu ştie. Vreun microb mai sprinţar sau binecunoscutul „stat în curent”. Cică noi, românii, suntem disperaţi fără cauză în tema statului un curent. Mi a zis şi frati miu, care mi cita un articol haios, scris de o americancă în relaţie cu un român. Uşile se închid cu religiozitate indiferent de anotimp şi senzaţie, curentul se produce atât pe vertical cât şi pe orizontal sau în continuare (a geamurilor). Iar prima supoziţie în caz de umflătură, răceală, durere de cot sau de alte oase, ceafă sau cap este „oi fi stat în curent” sau, ocult misterios, „ te a tras curentul”. Dup aceea e aia cu „ se schimbă vremea”, pe locu 2 la mare depărtare, întrucât nu se aplică decât la oase.
Curentul ăsta parcă ar fi tata tuturor relelor. Mă întreb dacă şoferii idioţi, funcţionarii publici şi politicienii de toate culorile au stat toţi în curent, că,zău, par foarte bolnavi. Nu mi dau seama dacă acelaşi curent îi trage pe videanu şi becali, pe lavinia şi elena, pe călin şi vadim, mă rog. Pe lângă ei, noi, oameni obişnuiţi sau vedete, stăm în curent. Pe Raicu o trage curentul pe sub fustă, iar pe Tudor, la bazin. De exemplu.
Ce mai, România toată , e o ţară care stă în curent. Mă duc să mai iau un nurofen,vitamina c, olinth, iriga...pardon.

2 comentarii:

vio spunea...

sanatate!

ana spunea...

multam...dar mai am de tras