17.4.07

Budapesta- Waters - Atmosfera





Foiala a început de anul trecut, când am aflat că Roger Waters vine în concert la Budapesta. Dă-i cu căutări pe net, aoleu ce scumpe sunt biletele, dar e Waters, ce Dumnezeu. Pe urmă o zăpăceală întreagă cu plecarea. Avionul avea curse în zile neconvenabile, în maşină eram doar eu şofer, e distanţă lungă, în tren nu se mai fumează nicăieri...hai cu trenul. O ameţită de la serviciu s-a hotărât să vină şi ea, cam atât de târziu cât să ne mai dea o dată planurile peste cap, poate renunţă cineva, a renunţat, ce noroc pe mine. Hotel om găsi noi ( de fapt, am văzut mai târziu că şi bilete mai erau la sală, vândute de aşa zişi bişniţari exact la preţul lor).
Pe peronul gării, pâlcuri de oameni cu faţă de Pink Floyd, cu rucsaci în spate şi cu prisma rogvaiv de la Dark Side Of The Moon pe tricouri. Începea să miroasă a eveniment. O întâlnire neaşteptată şi surprinzător de plăcută cu Anca Lupeş (Star Management) şi Zoli Toth, care, evident, mergeau tot la concert, ne-a adus în vagonul restaurant, unde noi, fumătorii, am stat ca pe ghimpi, până când domnu’ conductor, ( pe care, săracu’, l-am drăcuit în continuu vreo 10 minute, că ne dăduse un răspuns neconvenabil la întrebarea „ fumăm şi noi ? “) om de bine, ne-a lăsat să fumăm într-o parte a vagonului, atenţie, FĂRĂ ŞPAGĂ, nici n-a vrut să audă. În vagon creştea adrenalina. Fiecare omuleţ din partea de la fumători avea un mp3 player, căştile în urechi, o bere în mână şi sucea piese, toţi ne pregăteam de concert, cu un Final Cut sau un Wish You Were Here (dedicaţie pentru cei rămaşi acasă).
Am ajuns, unii mototoliţi de prea mult somn, alţii de prea puţin, alţii de deloc. Ne-a întâmpinat o Budapestă însorită încă de la ora 7. Şi murdară ! Ungurii au şi ei o grămadă de homleşi, dar mult mai punk şi mai tineri decât la noi. Dorm pe stadă, în căruţuri furate de la supermarket, au cercei în ureche şi creste, tricouri jegoase şi nu cerşesc pe faţă. Dar ungurii au şi una dintre cele mai frumoase capitale din Europa. Podurile peste Dunăre îţi taie răsuflarea, ( iar distanţele îţi distrug picioarele, nu vă luţi pantofi noi când plecaţi în excursie!!!) iar clădirile sunt de o frumuseţe stranie, tăcută, puţin gotică. Biserica Sfântul Ştefan e impresionantă prin mărime şi frumuseţe. Liniştea dimineţii se cuibărise în fiecare colţişor al acestui greu încercat edificiu creştin. Centrul era plin de flori în culori orbitoare. Lalele cărnoase şi panseluţe durdulii umpleau fiecare mic spaţiu verde. Năsturaşi şi păpădii zâmbeau spontan în fiecare parc. Zâmbeam şi noi, cu toate băşicile. Eram în dimineaţa zilei care anunţa un mare concert, într-un oraş frumos, care ne-a îmbrăţişat cu putere.
Va urma
Ana M. Călin
http://ce-stii-tu.blogspot.com

3 comentarii:

catalina spunea...

"o ametzita", ha?
sa vezi ce te alerg eu pe tine (si te incaltz cu pantofi noi!) la urmatoarea excursie!

p.s. dragutze poze :-p

ana spunea...

ale tale sunt toate, bula. pozele:)

catalina spunea...

zuza, eram treaza cand le-am facut, deci stiu ca-s ale mele ;) itzi scoteam ochii, la modul finutz :)