1.4.07

F.C. Simpatia 2 la 2

Pentru că brusc nu mai am chef.

Două fete la Harbour dau 100 RON la o notă de 20 şi zic frumos mulţumesc, mulţumesc. Chelnerul ia nota, apoi se întoarce şi zice „ nu cred că voiaţi să mi lăsaţi (atâta) şpagă. Dar dacă o să ziceţi mulţumesc, asta o să se înţeleagă”. Tonul tipului: cam dur. Răspunsul fetelor: “bine, dar eu spun mulţumesc foarte mult”.
La masa noastră, d. a devenit brusc atent la conversaţia ce se desfăşura mai sus. Eu, fiind atentă la el, am devenit atentă la conversaţia ce se desfăşura mai sus. Acu’ problema cuvântului lipsă, (în paranteză) care scădea nivelul de logică al comunicării chelnerului, ne a făcut să intrăm într o lunguţă dezbatere, din care m am salvat chemând chelnerul să ne explice ce, cât şi cum a vrut să spună. Litera mea preferată din alfabet s a considerat puţin jenată, pe când eu am fost foarte mulţumită de felul în care am reuşit să rezolv dilema. În plus, m am făcut simpatică.

O domniţă cu maşină de benga (ajutor din offside, ce maşină era ?) parchează pe mendeleev, la indicaţiile unui domn dintre aceia care se ocupă cu indicatul locurilor de parcare ce nu sunt ale lor de fapt. d. ,care era atent la maşină (şi la domniţă, că doar din maşini de alea nu ies toate pocitaniile) rămăsese în oarecum mijlocul străzii. Eu, care eram atentă la d., am prins discuţia dintre domniţă şi domn, în genul „ parcaţi, doamnă , acolo, e un loc” , la care ea „ bine, dar am voie aici, nu e trecere de pietoni ?”. Aici n am avut ocazia să mă fac simpatică, deoarece am comentat că maşina arată bine, duduca arată bine per total, dar are o figură cam...ceva de animal de povară. Dat fiind dialogul de mai sus, cred că am avut dreptate. Dar n am fost simpatică. Nici el.că pentru el arăta bine.

Când intri într o farmacie mică şi prietenoasă, în care cucoana bodyguard se uită la tine, ( s a furat cam mult, ha ?) mi se pare de bun gust să te identifici cu „om bun!” zicând simplu „ bună seara”. d., care trăieşte, pare mi se, în alte atmosfere, în care sentimentele mele nu se simt, intră şi nu zice nimic. Eu, care eram atentă la d., intru după el şi zic frumos om bun, adică bună seara, după care îi fac, simpatic, observaţie că se salută, etc. Se cere fervex ,( o cutie are 8 pliculeţe, câte pliculeţe doriţi ? Opt! –aici a fost simpatic) eu comentez că şi l face şpriţ de seară , farmacista, body guarda şi doamna în vârstă se amuză, atmosfera se încălzeşte, d. îşi ia punga zâmbind aerian şi îndreptându se spre ieşire (dintr un pas, în timp ce eu m am dat la o parte, pentru a crea loc) zice „ la revedere”. La care eu zic „ dacă la intrare nu ai zis bună seara, acum când ieşi, de ce zici la revedere ?”. “ Pentru că am vorbit!” El a zis doar OPT. Eu am fost simpatică.

Intrăm în Highlander, coborâm multe trepte, eu mai cu teamă de trepte. Lumină puţină, ajungem aproape la nivel. Eu nu bag de seamă, uitându mă după nişte prieteni ( şi, greşeala mea, nefiind prea atentă la d., care nu s a buşit) şi cobor cam căzând o ultimă treaptă. Mă buşesc la genunchi mai uşor decât dacă nu m ar fi prins ăsta de un cot. Care zice, liniştitor „aici nu moare nimeni!”. A fost simpatic.

2 comentarii:

COman spunea...

:)
imi place de d.

ana spunea...

si mie, maaaaa.
da pe tine te a carat D.-udu in spate, nu?