But I don't Think He Is

a venit azi, pleacă mâine, lasă în urmă un concert fascinant şi câteva mii de oameni
încântaţi. a venit azi la 15.45, în pantaloni scurţi, cu barbă, looking great,( măcar pentru cei aproape 59 de ani împlinibili în 20 august) tăcut şi îmbrăcat în cafeniu. În spate are o geantă din care se iţeşte o duzină de trandafiri mici, roşii, o pată de culoare pe lipsa lui de zâmbet. Mint, a zâmbit puţin, ori de câte ori mă uitam la el lung, la aerport. Liniştit, puţin străin, puţin superior, scoate cât de puţine cuvinte poate pe oră. Nu transmite absolut nimic în afara scenei, poate doar puţină plictiseală. Îmi strânge mâna ferm, dar nu creează nici un flux. Ciudat. Mai târziu, îmbrăcat în nişte jeanşi care l prind, pregătit de show, pare mai subţire, mai elastic, mai sociabil. Mai aproape de dvd urile remastered led zeppelin " before the beginning of time".
Pe scenă e fascinant. Îi place ca vântul (chiar şi artificial, creat de 2 ventilatoare) să i fluture prin părul blond. Dacă nu s ar pricepe să fie şi lasciv, l aş cred Thor. Cântă, creează "a strange sensation". Piesele, reorchestrate sună bluesy şi magic. Cu picioarele rupte de oboseală, cu mintea ameţită, savurez "Going To California". Mă uit la el şi parcă nu mi vine să cred că păpuşa plictisită de la prânz e felina asta cu atâta forţă. În sfârşit acea magie pe care, la strângerea de mână, mi a refuzat o.
Coboară de pe scenă. 30 de fani se reped prin garduri spre locul unde se află. Îi opresc, cu inima strânsă, îi înţeleg, deşi nu m aş repezi niciodată la cineva. Mai bine, poate li se lua poleiala pe degete. Nu semnează nici un autograf, nu i place să facă fotografii. Toate copertele, afişele, le a lăsat în trailer, nesemnate. Cică aşa e el. Nu ştiu cum a acceptat să facă o fotografie de grup. Ne a zorit strigând la noi "Yalla, yalla. Come here quick, girls up front" şi s a aşezat între mine şi do. Cred că am avut mâna lui pe umăr, nu ştiu până nu văd poza, că n am simţit o. Aşadar, din nou, nu m a ajutat să mă simt mai puţin obosită, mică şi împuţită, după 19 de ore de muncă (doar duminică).
Mâine la 10, înainte de plecare, vrea să vadă Casa Poporului, să se plimbe puţin prin Bucureşti şi să facă nişte fotografii tip paşaport (!). O să rog discret omul de la kodak să mi dea şi mie un rând. Poate o să iasă albe ?

Îl...ador pe robert plant, poate şi numai pentru faptul că un quote de al lui, citit de mine când aveam vreo 15 ani, m a umplut de curiozitate şi m a făcut să l caut pe david coverdale cu whitesnake. "he's just a doll trying to copy me".
BUT I DON' T THINK HE IS.