COMPUNERE SORDIDĂ

În România nu mai are demult nici un chichiţ să câştigi vreun concurs de cântat. Pe ecrane se lăfăie vedete care n-au făcut niciodată dovada valorii lor într-o luptă dreaptă, ca să nu mai zic că, eventual, nici nu mai cântă de la o vreme încoace, (pentru că s-au făcut oameni sau femei de afaceri, adică au cumpărat vreo spălătorie sau s-au cuplat pentru cât timp a fost nevoie cu vreunul, doi sau trei italieni bogaţi) în timp ce nimeni, absolut nimeni nu mai ţine minte cine a câştigat festivalul de interpretare Mamaia, ediţia 2000. Unde o fi solistul sau solista care a cântat cel mai bine în anul ăla ? Who cares ?
Prin festivalurile mai mici, deşi de tradiţie, gen Amara, colcăie promiscuitatea, căci membrii juriului cel important aruncă priviri piezişe după fustele concurentelor, fie ele şi minore. Aşa mai câştigă şi ele câte un festival, ceea ce nu se poate compara cu norocul de a da un miliardar peste ele în câmp, dar este, totuşi, un început. Un început la ce, asta nu se mai ştie. Important e că pe nimeni din categoriile promotori, case de discuri, impresari sau viceprimari şi prefecţi (nu râdeţi, sunt ăia care semnează bugete pentru festivaluri şi zilele oraşului) nu pare să intereseze de fapt, cine cântă bine şi trebuie promovat, impresariat sau ascultat de către publicul, hm, larg.
Compunerea mea a avut o introducere lungă şi cam veninoasă. Care era cuprinsul, de fapt: vineri, 31 august, la nişte luni bune după ce a primit cu un zâmbet plin de lacrimi vestea că a câştigat concursul Megastar, lui Cătălin Josan i s-a lansat prima piesă, însoţită de primul lui videoclip. Casa de discuri n-a bătut fierul când era cald, la sfârşitul lui aprilie, ci a preferat să bată pasul pe loc până acum, în toamnă. Când a ieşit pe piaţă cu un clip în care într-unul din primele cadre apare marele Marius Moga, (ca un fel de certificat al calităţii sau cum ?!) iar în majoritatea următoarelor se întinde, coborând dintr-o maşină, dansând şi, atenţie, CÂNTÂND la unison cu câştigătorul Megastar, o variantă puţin cam urâţică a Mariei Marinescu. Conceptul este clar: trebuie să ne folosim de imaginea unei ex-doamne, domnişoare model, companioana unor celebri miliardari sau/şi fotbalişti, pentru a-l promova pe bietul ciobănaş moldovean care, dacă-mi amintesc eu bine, dormea pe scaunele din studioul Crinei Mardare, când îl răzbea oboseala de atâta repetat pentru show-urile de calificare de sâmbăta seara.
Dacă mai doriţi şi o încheiere, vă invit s-o scrieţi voi.
Ana M.Călin
ce_stii_tu@yahoo.com
p.s. Iaca şi o dovadă a conceptului. Poza trimisă la "presă". Cine e cu faţa şi cine e cu spatele ? Grrrr...