cadre

Azi mi a mai părut o dată rău că nu am aparat de fotografiat şi că, în continuare nu fac nimic ca să mi iau. Pe Calea Victoriei colţ cu Dacia e o curte mare, cu pajişte şi castani. Sub unul dintre ei se aşternuse covor de castane lucioase şi "găoace" ude, ţepoase. Umbră şi ploaie şi castane, toate îmi plac de când eram copil. În fiecare toamnă culeg câteva şi le ţin până în primăvara următoare. Am luat una de la Paris, dar parcă tot mai frumoase castane avem la Bucureşti.

Ieri, deşi în altă atmosferă, am mai respirat un moment de fericire pură. Pe strada mea era soare, soarele acela de toamnă, pierdut sau "mieriu", cum a zis cineva când încercam să l descriu. Pe jos, un covor bălai de frunze. O pală uşoară de vânt.

În casă e un pui colorat de toamnă. 2 vase mari cu crizanteme mov, un figaroscop cu coperta colorată, cu sting ( nu mi vine s o iau de pe masă, e tablă de cafea) o jacheta portocalie...o dezordine plăcută, familiară. Şi un pic de frig, c am lăsat/ uitat ? geamurile deschise.