Lenea de la 18

cică ar trebui să mă duc la concertul katatonia şi am tot atâta chef cât aş avea să mă duc la o nuntă. m a frânt o lene care deăşeşte obişnuita mea voinţă, aia care acţionează la comanda trebuie să. ca să nu mă bag în pat de la 7 mi am hotărât totuşi o ieşire cu prieteni, la 8.30. prieteni... mie nu mi a venit ideea să scriu despre ei, lasă că a făcut o dana. exaltată în general - cel puţin atunci cân nu face switch cu depresia, moment în care mie îmi vine s o împuşc direct în cap ca s o omor şi dup aia în alte puncte, ca să mă distrez.
mă indispune puţin că m a băgat la categoria preţioasă "minunaţii mei", preţioasă şi în sens peiorativ. Nu de alta, dar nu mă simt prietena ei, ho, să vă explic de ce. N am răbdare cu ea şi mă comport urât (vezi dedicaţie). I adevărat că n am răbdare cu nimeni, dar parcă asta mă scoate din sărite mai rău decât majoritatea celor cu care n am răbdare.
vai ce jale de melodie, Muse asta.
Mda, deci, mă rog, mi e jenă de cuvintele drăguţe ale danei şi mi e lene să mă duc la concert, dar mi e şi ruşine că nu mă duc, să vezi ce alerg eu după un subect de articol luni, că parcă tot nu mi vine să terorizez trupa veche. ce o fi cu mine, de am devenit aşa miloasă ? Eh, poate îmi trece până luni.