14.2.08

Sea of love

Nu e un film de artă, dar nu e o prostie, e un film pe care e plăcut să l vezi.
Sfârşitul anilor 80, bag seamă, e puternic în exprimare, e esenţa întregii decade.
Ea e o femeie care şi caută fericirea în anunţuri matrimoniale.
Too bad, fiindcă el e poliţistul care a pornit pe o pistă greşită şi caută o criminală care şi alege victimele din anunţuri.
Premisa e la marginea absurdului cu ridicolul, dar totuşi funcţionează.
El o întâlneşte pe ea şi se îndrăgosteşte, dar doar pe jumătate. Spiritul lui de poliţist ocupat cu o crimă nerezolvată nu i dă pace. Dar nici nu i poate rezista suspectei. Ea e foarte eighties, când îl iubeşte dă ture şi fornăie pe nas. Când îl detestă stă bonţată sau merge repede pe stradă. E singurul film în care l am văzut pe Pacino umilit, alergând să ţină pasul (lui mic) cu o gagică pe stradă.
Mutra lui de golan, cu ochii lui de poliţist, ea cu talie de viespe, blondă cu buze rujate şi taioare pe talie fac toţi banii. Adică ăia 6.9 ron, îl mai găsiţi prin oraş.

Niciun comentariu: