10.6.08

Vama a lansat „Vama”

Ţin minte. Vama Veche mi-a plăcut din prima clipă. Cântecele şi textele şi uşorul damf de neseriozitate (boemă) pe care-l aveau băieţii, şi impresia că erau mereu gata să se pună în cap. I-am ascultat mereu cu poftă, şi live, şi pe cd, iar în maşină, când îi auzeam la radio, dădeam instantaneu tare, geamul jos şi mă simţeam (sau chiar o zbugheam) la mare. Când trupa s-a dus naibii în două cuvinte, am suferit. Trupa Veche a lansat, din păcate nu mi-a plăcut. Pierduse ceva. Poate pe Tudor Chirilă, poate mai mult sau altceva. Iar pe Tudor, Caminschi şi noii co- m-am ferit să-i văd. Am tot auzit ba că au anulat un concert, ba că au făcut furori în altul, dar am aşteptat.
Acum puţin timp, Vama a lansat „Vama”. Deştept. Cu auto-promo-uri filmate şui, cu piese postate pe net, cu jocuri, cu mini-videoclipuri, existenţa noului album de la noua trupă s-a conturat. Sechestrată cum sunt, în nordul Bucureştiului, m-am bucurat că l-am putut cumpăra de pe net. L-am ascultat şi am fost de acord cu unele păreri, citite ulterior tot pe net:”nu m-a dat pe spate”. Pe alocuri teme cam brutale şi – cât de lungă poate fi o piesă ?– nu prea bine aprofundate. M-au deranjat uşor şi micile neglijenţe în felul cum cad accentele în anumite cuvinte ( câte, atenţie). Mi-a plăcut însă să regăsesc acelaşi Tudor răsculat împotriva aparenţelor, ironic cu cei lipsiţi de orizont, („oameni-s în birouri, sunt în birouri, nu se uită la cer”) speriat de lipsa comunicării, („Cârtiţa”) concesiv cu beţivii şi îndrăgostit iremediabil de mare. Cu alte cuvinte, n-am fost nici dezamăgită, dar nici lămurită. Însă nu m-am mai gândit nici o secundă să nu mă duc la concertul din 6 iunie.
Prea multe despre acest concert n-am să vă spun, fiindcă dacă aţi fost acolo n-aveţi de ce să citiţi articolul, iar dacă n-aţi fost, aţi ratat şi n-am cum să pun pe hârtie două ore jumate de viaţă frumoasă. Am fost bucuroasă să găsesc în „Vama” un album spectaculos, când e cântat live. Tehnic, a fost un spectacol tratat cu grijă, curat şi de bun gust. Fiecare piesă a fost excelent tratată vizual, cu mici montaje proiectate pe ecran. Concertul a fost rotund, fără momente trenante, cu schimbări bruşte de atmosferă.A început cu ce trebuie, s-a terminat cum trebuie, am simţit pentru prima oară la un show românesc că până şi bis-urile au fost alese şi gândite aşa încât să nu strice unitatea spectacolului.
Tema celei mai importante piese de pe album, „Cârtiţa”, a fost introdusă de mai multe ori, muzical şi vizual, în show, până când publicul –majoritar minor- a fost pregătit să primească şi să rumege mesajul ei greu. De la ţopăială debilă până la lacrimi de deznădejde, am trecut puternic prin tot spectrul de stări. Asta s-o fi simţit atât de clar de pe scenă, încât, la o zi după concert, Tudor scria pe blog-ul lui (copy –paste!): „Cred ca am un singur regret legat de lansarea Vama: ca nu am fost in Public!” Păi, să ştii...
Ana M. Călin

http:// tudorchirila.blogspot.com
http://ce-stii-tu.blogspot.com

5 comentarii:

Anonim spunea...

as fi vrut si eu sa merg, n-am reusit sa corup pe nimeni sa mearga cu mine:(

ana spunea...

pai...mai intreaba pe aici... data viitoare:)

oana spunea...

:D totusi in afara de piesele deja promovate, cartita, bed for love, pe sarma, si care sunau bine restul nu mi s-au parut cine stie ce, nici nu am insistat eu foarte mult cu ascultatul, o sa mai ascult poate imi schimb parerea:)

ana spunea...

poate...dar puteai sa ti o schimbi mai usor daca ii vedeai in live.

Dana spunea...

Si mie imi pare rau ca nu am fost la concert. :( O sa imi iau CD-ul. Stiu ca nu se compara, dar macar atat, pana la urmatorul concert pe care imi propun sa nu il ratez.