9.7.08

am obosit de bucurie:)



mi au trebuit 10 ani, 3 întâlniri faţă în faţă şi nenumărate gânduri scrupuloase, cu muşcat de buze şi abţineri, ca să mi iau inima în dinţi azi - cu 5 minute înainte ca el să se suie în avion- şi să l rog, cam cu teamă, -deşi văzusem cât e de disponibil, (când n are încotro!) să accepte să se fotografieze cu mine.

Părerea mea despre pozatul cu artistul o ştie lumea, dacă n o ştie e pe undeva pe aici
aşa că mi a fost într adevăr greu. Dacă se uită în altă parte? Dacă nu are o figură prea deschisă, dacă pur şi simplu refuză? Dacă miros eu neplăcut lui sau invers?
Mda, gândesc prea mult, mi s a mai zis...
Ei bine, ploaia catastrofală mi a spălat gândurile şi m a făcut să mă hotărăsc: da, domnule, o să i cer un autograf.
După 1000 de precauţii, dacă nu vă deranjează, dacă nu e prea obositor, ăăăă, vă rog, se poate să îmi semnaţi şi mie coperta asta ( tour managerul era încurcat, nu ştia discul starkers in tokyo)...Sigur că da, spune Coverdale prompt, Ana cu 2 sau un singur n? (am fost prezentată doar o dată, la venirea grupului, pe aeroport)...ăăăă, cu unul singur se scrie, dar nu i nimic, că şi n '97 aţi semnat un disc pentru mine şi aţi scris cu 2 n ( să mă fi împuşcat sau nu?)... Oh, I'm such a fool, face el şi scrie corect.
Îl întreb cum i s a părut prin comparaţie cu Londra şi Sofia show ul de la Bucureşti, şi începe să spună că la Sofia a fost frumos show ul, dar că fiindcă a plouat i a fost mai greu să ţină publicul în priză, iar la Londra ... îi pică fisa, da' tu ai fost şi la Sofia şi la Londra şi pe urmă ai venit să lucrezi aici???? ăăăăă, da... wow, like yesterday, you were pretty everywhere, ha?, face el şi se întoarce zâmbind spre altcineva, gata să se lase terorizat.

Mă duc la locul meu pe canapea. Mă sucesc. Mă gândesc. Vorbesc cu colegul m., dar nu îl privesc... Îmi tot atrage privirea, din colţul camerei. Mi e şi jenă să mă uit atâta înspre el. Mătur camera cu privirea, eu nuuu...de câte ori îmi surprinde privirea zâmbeşte uşor şi distrat. Hm. Băi, cum fac eu cu zbuciumul ăsta, să fac o fotografie cu el...dar nu prea sunt de acord...dar când o să l mai văd? mă uit spre zona aia iar. David stă pe canapea. La un minut o dată se ridică să mai facă o poză cu cineva. Zâmbeşte, face poza, schimbă 2 vorbe, se aşează cuminte. Iar se ridică. Crăp de ruşine. Mai sunt vreo câteva minute până când o să plece şi un simpatic reprezentant al firmei de zbor se pozează la rândul său cu el. În dreapta mea, americanii din trupă(adică toţi ceilalţi) înfulecă grăbiţi mc donalds. Grrr.
Nu am încotro... Mă ridic repde, mă îndrept spre Erika şi o întreb dacă...cumva...ar putea fi posibil să...fac şi o fotografie cu David. Sigur că da, spune ea şi se întoarce spre el. Coverdale se întoarce spre mine, zâmbeşte evanescent şi îşi pune mâna după mijlocul meu fără invitaţie. Ăăăă... am simţit cu mi se schimbă expresia într una speriată, cu ochii scoşi, hai odată fă poza aia să mă îndepărtez repede de el, el se apleacă amuzat şi, observându mi expresia, zice râzând, come on, smile... mă scuzaţi, dar nu pot, lăsaţi aşa...cred că ţipam HAI când a declanşat aparatul, mă rog, habar n am ce a ieşit, n am văzut o încă.
textul ăsta e foare încâlcit, nervos şi greu de înţeles, nu?
perfect, pentru că exact aşa m am simţit şi eu.


P.S. da, ştiu, arăt ca naiba. nu râdeţi, pt că eram speriată. am rămas cu gura căscată când am văzut că mâna e pe umărul meu...mă scuzaţi, înseamnă că am simţit o eu peste tot spatele...sau Dumnezeu ştie. Nu râdeţi de o biată amărâtă care s a gânti şi s a răzgândit ani de zile dacă să se fotografieze cu sufletul ei în materie de muzică...cred că pe figura mea boantă se citesc toate stările de teamă, bucurie, remuşcare că mi am încălcat un principiu din egoism, neîncredere...în fond, în poza de la profil sunt mai frumuşică, nu ??? yep, like shit...

11 comentarii:

Ada Demirgian spunea...

Ce frumoasa e bucuria ta, Ana! astept sa vad poza.

ana spunea...

multumesc. poza e groaznica, eu arat najpa rau, cred ca n o pun...:D

Ada Demirgian spunea...

E facuta de andrei?

ana spunea...

nuuu,e facuta de un baiat de la aeroport cu telelfonul, iar eu am o figura de juninca bleaga, grasa si tot ce vrei....auci

mary spunea...

PUNE-O!!!! ca sa zic asa :))

brontozaurel spunea...

Hehe, daca ai sti cat te invidiaza brontozaurelul asta (o alta Ana :P) pentru autograf si pentru poza...

Desi eu cred ca deveneam lichida si ma scurgeam toata pe jos (ca in desene animate) numai sa-l aud ca vorbeste doar cu mine. Adica nu cred, sunt aproape sigura... Are o voce divina (oftat prelung)...

Anca Lupes spunea...

uite d-aia e viata frumoasa, pentru momentele astea! incerc sa te invidiez (si reusesc), dar mult mai mult ma bucur pentru tine. n-as fi crezut ca sunt in stare :)

ana spunea...

multumesc, anca

Mihai spunea...

foarte draguta poza!:*

ana spunea...

daca nici tu,atunci cine?
deci, te adaug la blog roll?
o sa faci furori in lumea bloggerilor:D

rshrulz spunea...

foarte tare poza!
super! bravo, ana!