fragmente

"Într-o ultimă tentativă de a mă justifica, le dădusem un citat pe care fie îl ştiam de undeva, fie mintea mea îl inventase la iuţeală, la nevoie: le spusesem aşadar că în lumea aceasta atât de clocotitoare de la sfârşit de secol, dacă era ceva, de bine, de rău, la fel peste tot, acesta era sexul femeilor.
Prins în vârtejul delirant al explicaţiilor, continuasem să argumentez aşa-zisa teză că, realmente, sexul femeii, în afara faptului că este maşinăria sublimă care asigură continuitatea umanităţii, este în acelaşi timp modelul, şablonul primordial, matriţa care apără rasa de deformare, de falsificare şi degenerare...Cu alte cuvinte, dacă oamenii din toate timpurile, societăţi întregi sau naţiuni, începând cu bancherii de pe Wall Street şi până la ultimii hamali chinezi, voiau ca sexul femeiisă rămână aşa cum e, cum l-a creat natura, şi nu altfel, dacă marii bogătaşi, că veni vorba, lacomi după bani cum sunt, nu-l vor în forma emblei Mercedes Benz, de pildă, dacă comuniştii, însufleţiţi de ideologia de partid, n-au pretins niciodată că sexul femeii trebuie să semene cu secera şi ciocanul şi nici naziştii cu svastica ş.a.m.d., deci, câtă vreme o voinţă superioară îl ţine legat pe om de acest simbol primitiv, asta înseamnă că viitorul omenirii, destinul său, codul său genetic sunt asigurate...şi...şi... că sexul femeii, indiferent de regimurile, o să rămână la fel, acelaşi în vecii vecilor...aşa că...prin urmare...
Simţeam cum mă străpung cu privirile. N-o mai da cotită, spuneau ochii lor. Cu tot respectul pe care-l avem pentru sexul din care a apărut neamul nostru albanez, discuţia se referă la altceva. iar tu ştii la ce: vrem o pariziancă.


"Citisem undeva că, în mitologia ebraică, prima tentativă a lui Dumnezeu de a crea lumea dăduse greş, pentru că ideea lui iniţială fusese să facă o lume perfectă, dar nu-i ieşea deloc... După cum se părea, la crearea relaţiilor intime era nevoie de un pic de ţărână banală şi vulgaritate, în caz contrar totul eşua.
Acum îmi era clar: trebuia întreruptă cât mai repede această pace idilică, era nevoie de puţină vulgaritate, pe scurt trebuia ca în scenă să apară manifestările răului"

Ismail Kadare - Umbra - editura Humanitas-traducerea Marius Dobrescu