Cred că undeva, nu departe de vreunul dintre noi, există un loc liniştit. Dacă îl găseşti, poţi să spui fără teamă ce simţi. Poţi să iei lucrurile în serios, chiar de la început. Poţi să te vaiţi şi să plângi, fără să fii luat în râs. Poţi să declari tot ce vrei, fără să fii jignit, forfecat, descusut până la ultimele sunete. Poţi să iubeşti cu putere, fără să fii iubit.Poţi să te porţi frumos fără să fii taxat drept prost sau slab. Poţi să fii trist fără să fii victimă. Poţi să suspini încetişor, fără să iriţi. Sentimentele pe care le avem despre un fapt sau altul, despre un om sau altul, umplu cerul de culori, dacă sunt le laşi să zboare, dacă nu ţi e ruşine cu ele, orice s ar întâmpla. Locul acela nu e departe de nici unul dintre noi, dar e uneori acoperit de pături groase de fum.
Mai cred că undeva, nu departe de vreunul din noi, există un loc periculos. Dacă vei cădea şi rămâne în el, o să fie întuneric şi, o vreme, bine. Mai târziu,însă, o să începi. Să nu mai crezi în nimic şi să nu mai vrei nimic. Să jigneşti şi să respingi. Să nu iubeşti, dacă nu eşti iubit. Să nu oferi, dacă nu primeşti. Să nu te porţi frumos nici contra cost. Să fii trist, măcinat, neînţeles şi singur. Şi niciodată să n ai puterea sau nevoia să plângi şi să ţi pară rău. Toate sentimentele acestea umplu cerul de pături groase, cenuşii, şi acoperă culorile. Locul acela nu e departe de nici unul dintre noi şi arată ca o gaură neagră, fără timp.
De ce nu facem un cer pentru copii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu