Nu sunt preţioasă, nu am prejudecăţi aiurea şi nici nu mi mai permit să visez la Limir Împărat. Nu reacţionez urât la dezamăgiri şi nici nu păstrez resentimente. Nu cer mult şi sunt aproape mereu dispusă să iert, să scuz, să înţeleg,să accept când mi se dă un rest greşit. Multe din sentimentele mele s au stins şi le am îngropat în linşte, formând o mare de morţi foşnitori. Dar pe ăsta...pe ăsta l aş vrea viu. Să şi mestece cuvintele, să şi înghită privirile, să şi toace gesturile şi fiecare literă legată aiurea de alta, să şi mărunţească bucăţica de inimă rămasă, cândva. Pe viu. De viu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu