Angels But Clowns

Mă enervează lipsa de punctualitate la concertele din ţara mea şi în special la cele de club. În săli şi pe stadioane parcă nici nu strică să mai ai puţin timp să-ţi cauţi locul, să mai schimbi o vorbă cu cei cunoscuţi, să mai stai la rând la un suc. Dar la club, când e joi, (au un obicei patronii de a pune concerte joia, că cică în weekend oricum vine lumea şi cântarea live mai degrabă le-ar înjumătăţi profitul) când e deja ora 21.30, când a doua zi ai de lucru o grămadă, când nu mai rezişti în noapte ca la 20 de ani, deşi privirea şi dorinţa de a vedea o anumită trupă îţi sunt în continuare la fel de vii, devine un coşmar ora de aşteptare care se adaugă la cea trecută pe afiş, ca oră de începere.
Ţin minte că am plecat o dată de la o lansare, după ce petrecusem o oră şi ceva în fum gros de ţigară, lipsă de aer şi o înghesuială de nedescris. Am făcut şi un mini circ la intrare, cerându-mi banii înapoi, şi ţin minte că am fost privită ciudat: “Bine, doamnă, dar nu v-aţi obişnuit că aşa se întâmplă?!”. Nu. Nu m-am obişnuit. Dimpotrivă, m-am obişnuit ca un Sting sau un Robert Plant să apară cu o punctualitate englezească pe scenă. Aşa că mi-aş dori ca şi tu, artistul român pe care-l respect şi pentru care plătesc bilet, să mă tratezi cu aceeaşi politeţe şi să nu mă laşi holbându-mă la scrumieră, căscând şi ascultînd distrată prostiile care se discută în jur. A, e vina mea c-am venit singură la concert. Am înţeles.
Înţeleg si că scuza preferată a artiştilor care prestează în cluburi se ascunde pe după butoaiele de bere şi sutele de whisky pe care cârciumarul speră să le vândă cât trage de timp. Omul se plictiseşte, mai bea ceva, mai bea ceva, mai bea ceva... Eu cred că n-ar trebui să fie aşa. Spectatorul oricum a plătit un bilet, proporţional vorbind, mai scump de cât ar fi fost unul pentru un concert la sală mare, la aceeaşi trupă. Plăteşte pentru intimitate, confort şi un loc mai bun, prin limitarea numerică a spaţiului. E treaba lui dacă mai are în buzunar bani de o bere. E riscul cârciumarului, inclus în bilet. El n-are dreptul să-i bage mâna în buzunar, după cum trupa n-are dreptul să speculeze emoţional spectatorul care o admiră, întârziind cu nonşalanţă chiar şi peste o oră. Uite aşa rămân eu câteodată fără Angels And Clowns, iar alţii fără câţiva ani de acasă.
Ana M. Călin
http://ce-stii-tu.blogspot.com