Corespondenţă enervată

E clar, ungurii îmi poartă ghinion! Dând la o parte faptul că, în afară de cei din recepţii sau cei care vor să-ţi propună sight seeing tours cu bus-ul sau vaporaşul, nimeni nu e serviabil sau amabil, că nu zâmbesc decât între ei sau dacă vor să-ţi ceară ceva, (de pomană, adică) că nu se dau în lături de la a te claxona pe trecerea de pietoni, că se înghesuie sau chiar îmbulzesc pe stradă, că nu se sfiesc să te împingă într-un bar, că ei sunt în proporţie de 80% urâţei şi îmbrăcaţi urât, ( a se citit n-ai unde să-ţi arunci privirea) iar ele toate se îmbracă oribil, lovitor la ochi, cum s-ar spune, că un sutien costă de cinci ori mai mult decât o cină, iar un cuba libre de trei ori mai mult decât un prânz cu două feluri, că nu vorbesc în general pic de engleză sau franceză, că n-ai nici o şansă să afli ceva de la ei, că îţi răspund în grabă nem tudom şi fac stânga împrejur şi se cară, că nu-ţi aduc un blug o mărime mai mică sub pretext că nu înţeleg ce spui, că nu au jucat nici măcar mima în copilărie, aşa încât să priceapă ce naiba dai tu din mâini acolo până te ia cu transpiraţii, că habar n-au cât ar trebui să coste o carte poştală în România, că nici nu sunt siguri la ce ţară te referi când spui România, că n-ai decât să te descurci de capul tău şi să nu mai încerci să faci conversaţie cu ei, că oricum ei nu au chef să răspundă la curiozităţile tale de turist şi nici nu îi interesează cine eşti, de unde vii şi ce faci în capitala lor, că au afişe şi bilete de concert tâmpite, pe care nu scrie ora de începere şi, uneori, nici locul lui de desfăşurare, peste toate astea, zic, îmi mai poartă şi ghinion!
Acum doi ani, când li s-a anulat concertul Whitesnake din cauza furtunii mi-am zis, săracii unguri, ce ghinion AU. Acum, însă, când mă simt captivă şi fără sens în Budapesta, pentru că am venit la concertul lui Fish, (ex- Marillion) care trebuia să aibă loc în această seară (luni, 13 octombrie) şi care s-a anulat din cauză că trupei i s-ar fi stricat bus-ul de turneu, (cam des aud şi scuza asta, totuşi) am hotărât că nu ei au, ci îmi poartă mie ghinion. Noroc, până la urmă, cu afurisitul lor de bilet pe care nu scria ora de începere a concertului, aşa că a trebuit să mă uit pe internet, să văd ora, şi am rămas cu gura şi ochii căscate, we regretfully inform you that the concert is cancelled, că mă şi vedeam îmbrăcată frumos, relaxată, parfumată şi gata să mă las îmbrâncită de ei, în faţa vasului- club A 38 de pe Dunăre, lovită în plex de surpriză, diseară.
...şi mai bine închei aici, că parcă văd că fac ei ceva şi pierd avionul mâine. Curat ghinion...
Ana M. Călin
http:// ce-stii-tu.blogspot.com