Keane- Perfect Symmetry

Sinceră să fiu, m-am aşteptat ca Keane să fie unul din acele grupuri care o să se verse urgent, reîntorcându-se în viermuiala anonimă de trupe bunicele şi britanice ale anilor 2000. După două albume ok şi două single-uri de top, ("Everybody's Changing" şi "Crystal Ball") credeam c-o să se ocupe cu turneele, gagicile, clinicile de dezalcoolizare şi dezintoxicare. Surpriză, trio-ul britanic nu se mulţumeşte cu atât şi îşi continuă excursia spre statutul de trupă consacrată, solidă şi serioasă, cu acest al treilea abia apărut album, " Perfect Symmetry". Care nu e deloc un album rău, mai ales prin faptul că întăreşte sound-ul şi, deci, recognoscibilitatea grupului. Nici o piesă nu iese din pluton în ceea ce priveşte valoarea, albumul nu oferă nimic de mărimea lui " Everybody's Changing", de aceea eu îl văd ca pe un material de maturizare şi experimentare a unor noi modalităţi de exprimare muzicală. Totuşi, reţin cu încântare câteva piese. Întâi de toate, "Spiralling", care deschide albumul cu un suflu pop, pe undeva înduioşător prin amintirile pe care le trezeşte, dar având un sound proaspăt şi foarte relaxat. O piesă numai bună de dansat cu maşina în trafic, dacă nu asculţi prea atent textul. "Perfect Symmetry", omonima albumului, aduce un cor inspirat şi destul de inedit-gospel. În închidere, un vals calm şi sfârşitul unei călătorii poate dureroase - "Love Is The End" ( " Now is the time of our comfort and plenty/ These are the days we've been working for/ Nothing can touch us and nothing can harm us/ Nothing goes wrong anymore") Îmi mai place grozav tema lui " Better Than This", dulce şi antrenantă, şi o bucăţică de text care cred că l-a inspirat pe cel care s-a ocupat de artwork-ul albumului: "Holding my photograph up to the window/ Through the paper and refracted sun/ I can see all the things I wish that I'd done". Coperta, noul design al site-ului oficial, modelele diferite, dar simetrice, ale pieselor oferite de acest album, toate lasă aceeaşi senzaţie fermecătoare şi puţin hipnotică pe care o aveam înainte vreme, când priveam distraşi în tubul unui caleidoscop.

Ana M. Călin