uşurel încep să mă împac cu gândul că sunt aici şi nu acolo. în după amiaza asta am strâns valiza desfăcută, din care mai extrăgeam câte o şosetă şi peste care atât eu, cât şi o kiri vizibil descumpănită trebuia să sărim pentru a ajunge oriunde în casă - era,deci, în centrul ei. mă obişnuiesc încet să ridic privirea din valiză, din trusa de voiaj sau din somn şi să descopăr că nu sunt în camera aerisită, mobilată cu parcimonie , iar pata de culoare al lui blanket nu e orange. încep să am din nou durerile de umeri şi gât, să dau pumni în perna prea umflată şi să regret că n am subtilizat o pe cea de acolo. pe ea dormeam bine. M am întors la pusul cafelei pe geam, ca s o răcesc şi studiez chiar opţiunea de a spăla căciuliţa neagră, uitată de posesorul ei în maşină. Asta nu încă, mai dorm cu ea un pic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu