18.11.08

STEM




Noul album Celelalte Cuvinte seamănă cumva cu obiceiurile unei mirese moderne. Ţinuta ei trebuie să conţină ceva nou, ceva vechi, ceva de împrumut şi ceva albastru, iar „Stem” are, la rândul său, toate aceste caracteristici.
Nouă – şi, din punctul meu de vedere, aproape surprinzătoare - este apariţia încă unui album semnat de orădeni, după slabele ecouri de care s-a bucurat anteriorul („NOS”) şi după cariera tot mai sinuos fragmentată a grupului, mă aşteptam să renunţe.
De împrumut - o reluare de pe un album foarte bun, dar picat într-un moment foarte prost pentru rock, „Ispita”, din ’96- este sound-ul progresiv promovat de majoritatea pieselor mai în forţă de pe album. Combinat cu farmecul acelor secvenţe melodice balcanice(„Între vise”), progresivul acesta dă o nuanţă indescriptibilă de metafizic, care defineşte atât Cuvintele, cât şi pe noi, ascultătorii lor, deseori beţi filosofic (şi fizic) la finalul unui concert. Peste tot albumul suflă acest vânt cumva cald, dar pesimist, care dă ascultătorului un sentiment potolit, nostalgic, cu o tuşă de resemnare, căruia engleza i-ar spune mai scurt „ blue”.
Ceva vechi, dar din păcate nu ca mai demult, este aerul pe care baladele de pe album îl au. „ Sfârşit”, „Vocala”, „Stele” duc cu ele ceva din aroma acelor ierburi prin păr după care am plâns mulţi mult, până ne-am plictisit sau ne-am luat de-a binelea cu alte basme. Sunt piese tare frumoase, dar parcă nu mai au puterea aceea magică pe care o aveau primele acorduri ale lui „Scrisori iubite” sau „ Dacă vrei”. Sau poate că n-o mai avem nici noi, în noi.
Celelalte Cuvinte a fost mereu trupa care a avut grijă să-şi merite numele şi din punct de vedere al ceea ce rosteşte. N-am auzit niciodată de la ei texte fără însemnătate, care să nu te facă să te gândeşti la ce au vrut a spune, n-am auzit texte ieftine şi repetitive, care să plece aşa cum au venit, o dată cu piesa. Rime neaşteptate,(„orice seară-ncheie o mică odisee”) metafore căutate cu grijă, („ Feerii-foste cantine, unde spânzură de grinzi/ Ale tale supernove – nişte cioburi de oglinzi”) sau chiar imagini pe care fiecare din noi le are, dar nu le rosteşte atât de curat:” Vreau, cu zorile, /Nedormite visele, să le pierd/ Şi durerile, să le şterg”, toate strâng în ele acel atât de iubit suflet-abur al Cuvintelor.
Am remarcat ironia bine ascunsă, dar extrem de seacă pe care „Stele” o face pe seama steluţelor ”poleite, de carton” care răsar peste noapte şi dispar ( sau nu!). O baladă cu sunet dulce şi răsfăţat, care duce cu sine o povară amară, a celui care se simte nerecunoscut, marginalizat şi nedreptăţit. În ciuda unui public nu la fel de numeros ca la alţii, dar în schimb fidel cum îi e digul unui val de mare aflat în reflux de prea multă vreme, Celelalte Cuvinte s-au obişnuit să creadă că nu sunt apreciaţi la justă valoare de publicul bucureştean şi românesc. Pe de altă parte, nici nu lasă oamenii să le arate că nu e aşa decât de câteva ori pe an, asta în cazul fericit în care scot un album.
Sper însă că „Stem” piesa instrumentală - care arată cam ce pot la nivel componistic şi interpretativ membrii trupei – şi „Stem” albumul dau o speranţă nouă Cuvintelor şi nouă. Oare o să trăim cu toţii (fericiţi) până la adânci bătrîneţi?

Ana M. Călin

4 comentarii:

Anonim spunea...

Frumoasa cronica, Ana. Zau!
O trupa care se cheama Celelalte Cuvinte nu poate sa se dezminta. Ma rog, poate, dar nu are voie. Tocmai pentru ca se cheama CC, si nu Vorbe.
Orice artist din lumea asta are voie, in schimb, sa aiba si momente/albume mai putin inspirate. Oricum, oricit de bine ne-am pricepe la muzica si muzichie, aprecierea unei creatii de gen este (si) subiectiva. Totul e relativ, in fine.
Albumul Stem este, pentru mine, semnul ca trupa mea de suflet, Celelalte Cuvinte, mai are multe de spus. Pur si simplu.
A, ca sint Cuvintele atit de prea scumpe la vedere? Chestie de optiune; pentru care optiune, eu chiar ii respect. A, ca a sunat Calin la Palatul Copiilor cam scirtiit? Ehehe, oameni buni si circotasi...:D
Identific trupa asta cu NISTE cuvinte care continua si vor continua sa ma faca sa scutur din cap a uimire: ' Daca vrei sa stii ce-am in suflet si-n gind/Lasa-ma sa cint'. Chiar si daca piesa asta, 'Daca vrei', ar fi fost singura creatie stelara a Cuvintelor, tot as fi iubit trupa asta.

Cu mina la chipiu,
Simona

Ana spunea...

merci,simona

Anonim spunea...

justa recenzie..

Ana spunea...

multumesc, marius.