21.1.09

2 minute

Cum te poate despărţi timpul de o intersectare fericită uneori. Câteodată treci la un minut după, de un băiat care ţi ar plăcea. Dacă ţi ai potrivi pasul, dacă te ai opri să ţi sufli nasul sau să te uiţi într o vitrină la o eşarfă sau la un pui de căţel încă fără stăpân, în lumina de galantar de la pet shop, dacă te ai apleca să culegi o hârtie de pe jos şi te ai întoarcu e s o pui la coş, dacă, dimpotrivă, ţi ar face cu ochiul o frunză care a murit simplu, dacă ai ridica privirea spre nori şi ai întârzia puţin mai mult studiindu le forma, dacă te ai învârti prin ninsore, dacă ai cădea pe gheaţă, dacă te ai uita la ceas, toate astea ţi ar putea întârzia puţin timpul, ţi l ar apropia de al lui. Sau dacă ai ţâşni din pat, dacă ai dansa printre sropii de la duş, dacă ai răci cafeua în grabă, dacă ai trage 2 fumuri, dacă nu ţi ai schimba şoseta pusă pe dos, dacă ai ţine minte în loc să scrii pe hârtie, dacă ai alerga după două cercuri de cerc, dacă n ai coborî pe scări, dacă n ai sta la coada de la ţigări, dacă ai mânca jumătate de prăjitură, dacă n ai avea şireturi, dacă ai şti unde ţi ai pus ceasul, ai putea grăbi puţin timpul care te ar putea aduce acolo în momentul în care trece el.
Dacă timpul s ar opri puţin şi toate ceasurile lumii s ar opri să şi tragă sufletul, dacă hârtiile ar zbura, dacă toate şireturile ar fi dezlegate, dacă din toate nasurile ar curge muci, dacă toate şosetele ar fi pe faţă şi toţi căţeii în aşteptare de stpăpân, dacă ar fi plin de vitrine şi lifturi, dacă norii ar încremeni în forme de crustaceu, dacă fulgii ar cădea continuu amestecându se cu frunze moarte şi ţigări aprinse, dacă toată apa de la duş s ar consuma, dacă toate cafelele ar fi reci, dacă toate cercurile ar fi cerc şi toate prăjiturile ar dispărea pe jumătate probabil c ar fi timpul cel mai potrivit să vă întâlniţi. Dar fiindcă n ai răcit de acum o lună, fiindcă gheaţă nu mai e şi din cer nu vrea să ningă, frunzele s au tocat sub paşii tăi grăbiţi, care nu văd hârtii, căţei şi frunze, şosetele sunt regulamentare şi norii au format o pătură, prăjiturile îngraşă şi ţigările omoară, apă caldă nu e şi porţi cizme cu fermoar, cum mai poţi să speri că minutul ăla preţios va îngheţa sau se va dizolva, când ziua ta decurge normal, normalul acela din fiecare zia vieţii tale în care eşti mereu mult prea târziu sau mult prea devreme, deşi mereu doar cu un minut?

4 comentarii:

Zu spunea...

Hmmm... chiar vorbeam cu Bu despre ceva similar, dar in sens negativ: dadeau pe Discovery acel documentar cu feribotul care s-a scufundat langa insula Paros si mi-am adus aminte ca tragedia a avut loc la o saptamana- doua dupa cand plecasem eu de acolo, evident, calatorind tot cu feribotul. La fel cum, in alt an, la cateva zile dupa ce am plecat eu, pe strada comerciala din Tel Aviv pe care treceam aproape zilnic a explodat o bomba...

Weird, socant, dupa mine potopul ??? :D

alexander spunea...

eh! parca nu stii:), totul este intercalat, intertesut, inter milan:)).
tousi e bine ca te intereseaza problema ;)

ana spunea...

sper ca i ai zambit lui Zu, nu mie, sa nu te trezesti iar cu Ah Hu pe cap, sa zici ca i vina mea, daaaaa???

alexander spunea...

nu mai dau vina pe nimeni. acum nu ma mai deranjeaza orice ar face. doar sa nu intre cu avionul in blocul meu :)