:)

aseară, în timp ce savuram într un club succesele, unul modest, de raţionament şi celălat răsunător, de terapie prin exprimarea printr un gen literar mini-minor, se trezeşte dracul de Claudiu să şteargă de praf întrebarea de acum un an şi 21 de zile: auzi, nu mergem la mare?!
ne au sclipit ochii, am luat încă 2 tineri neliniştiţi, un patruped nedumerit şi posac, pe un domn muzician pe care l am cunoscut de curând, dar şi pe alt domn pe care l ador de o viaţă. Am adăugat plase de mâncare şi lichide de parcă ar fi trebuit să hrănim tot pontul euxin şi... am plecat la mare.

acuma m am întors, am fost la mamaia şi la vama veche. marea făcea o gălăgie de nedescris, ca o iubită neglijată. bănuiesc că reproşurile mi se cam adresau mie, anul trecu am văzut o de două ori. I am spus că îi stă splendid în rochia ei cenuşie, tivită cu dantelă albă de valuri nemulţumite şi i am cules de pe poale câteva perle. Ne a privit din vamă satisfăcută, cum ne am retras, morţi de somn şi bucurie spre bucureşti.
Sunt frântă, dar fericită. iar cele de sus sunt perlele din plasă:)