clipiri

atunci când, absolut pe neaşteptate, descopăr ceva care mi provoacă o bucurie din aceea care îmi umflă inima, mă simt ca şi cum s ar ridica brusc o draperie grea, care se află în faţa ochilor mei şi acoperă o grămadă de comori. câteva clipe şi pe urmă am impresia că draperia coboară din nou, îmbiindu mă să caut şi să aştept următoarea ridicare.

în ultima mea călătorie am văzut în depozitul unei edituri acest album dedicat pictorului bistriţean Marcel Lupşe. După primele 2 pagini, la care admirat forma îngrijită, demnă, frumoasă a albumului, am rămas clipind des în faţa buchetelor de flori, peretarelor şi peisajelor acestui domn. N am prea îndrăznit să l cumpăr atunci, din mai multe motive. Dar de atunci am tânjit după el. Şi văzând că dorul nu se stinge, l am căutat şi l am cumpărat ieri, din Bucureşti. Mi s a spus, între timp, că dacă vreau aş putea să şi vizitez acest domn pictor în atelierul său de la Bistriţa...dar deocamdata e o chestiune prea mare ca să mă pot gândi la ea, fără să clipesc încontinuu:))

Pictura redată se numeşte Viziuni mediteraneene, aparţine pictorului Marcel Lupşe şi, atunci când am văzut o, am exclamat " Pictura asta sunt eu".