daruri pentru donatori

În ianuarie i am donat două albume care ne au asigurat liniştea, chiar o stare de fericire precară pe drumul spre bistriţa ( gherla, rembrand, dej, skyline, alexandra repere ca să nu uit pentru când voi fi). Kumm- Angels and Clowns şi Viţa de vie - Egon (n are nici o legătură cu Schiele, am întrebat azi).
La întoarcerea în Bucureşti am simţit lipsa celor două albume mai dihai decât a unui organ... lipsă. Aceeaşi senzaţie de că aş putea să întind mâna (şi să o am) şi să culeg unul dintre cele două albume, devenite şi mai dragi.
N o mai lungesc, m am apucat să încerc să le recuperez. Angels l am găsit. După ce am cumpărat din nou Angels, o doamnă de la alt raion din Muzica m a îmbiat cu Different Parties:
- Ăsta e mai nou!
- Ştiu, îl am, trebuia să l recuperez pe ăsta!
...dar după ce am ieşit din magazin, am început să mă gândesc la different parties, a cărui copertă n o mai zărisem cam demult...lipsea şi el pe undeva...apoi mi am amintit de ceva colecţie cu arătare de tom a Kumm ilor, care eu am fost convinsă că e ceva best of.
Am aflat la telefon că nu e. O colecţie de piese unreleased şi una de released. Păi şiiii mi aduci şi mie la următorul concert, cât costă? Atâta. Şi mi aduci şi different, că am impresia... Surpriza: pe ăla ţi l aduc cadou!
Se ştie deja că eu atunci când sunt surprinsă, asociez neînţelegerea momentană cu clipitul... Deci, am clipit des, păăăi, dar nu trebuie...Te rog, e plăcerea mea.

De Egon în schimb nu am dat nicăieri. Am întrebat prin toate magazinele, tirajul s a epuizat, mai primiţi, nu ştim. Să nu creadă nimeni că i uşor să pui mâna pe telefon... Dar dacă tot era concert azi...
- Bună, Ana sunt. Te deranjez?
- Nu. Nu mi spui şi mie unde mi am pus telecomanda de la dividi???
Pauză. Surpriză mică, bufnet de râs...
- Oriunde nu te aştepţi să o fi lăsat?
Bun, tot vii la concert mâine, nu ai cumva un Egon să l cumpăr şi eu?
Ba da, ţi l aduc, dar nu e nevoie să l cumperi...
Păi...de ce că şi pe primul l am cumpărat...
Păi tocmai de aia...e acuma o promoţie... s a pierdut în explicaţii elegante, dar eu din nou clipeam...

N am redat nimic din ce i mai sus ca să mai ştiu eu ce altceva. Sunt pur şi simplu impresionată de faptul că aceşti oameni, cărora le apreciez munca, talentul şi efortul, sunt în stare să facă atari gesturi delicate faţă de, în fond, o străină. Tot membrii acestor trupe se numără printre cele 3 care au spus vreodată " mulţumim, apreciem" atunci când au citit rândurile mele personale, publicate despre albumele lor.
Spuneam cuiva, poate sub aripa apropierii Paştilor, că pe lume se petrec minuni, dar noi suntem uneori prea ocupaţi ca să le observăm. Poate de asta am scris aici, să nu uit.
Sunt impresionată. Noapte bună.