2.9.09

wtf sau ceva de genul

mi am adus aminte de asta şi mă amuzam.
mai devreme, când mi a plăcut mie un băiat (mâine poimâine am patruj de ani şi eu tot băieţi le zic, asta e, nu mă pot obişnui) şi el pe mine cam deloc, mai vorbeam cu maică sa (over too). şi m a întrebat, ca oamenii normali, de familie, de muncă, de sănătăţi, fraţi, una alta. Ca să rezum, am avut la sfârşit o frază cam aşa:
- Am o familie minunată, fraţii, părinţii, bunica şi căţeii mei sunt tot ce mi aş putea dori, la serviciu sunt bine, câştig suficient şi îmi plac tare mult colegii mei, sunt sănătoasă şi pot să mi fac mereu bucurii.

La care doamna (probabil discutată şi ştiind cum stau lucrurile cu băiatul din proprietate) îmi răsunde senină:

-Păi, măi, Ana, şi atunci ce mai vrei ? Vrei să le ai chiar pe toate?

În momentul ăla m am simţit ca şi cum aş putea să izbucnesc într un formidabil hohot de râs, în timp ce m aş fi poicnit repetat cu capul de ceva.
Acum... eh, acum am luat o şi eu mai uşor.

Niciun comentariu: