22.1.10

leapşă

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
E cam ieftin că o leapşă despre cărţi începe cu o aşa întrebare, care trebuia să fie mai degrabă ultima sau eventual deloc. Mă rog... Şi una, şi alta şi o a treia. Am multe semne de carte, dar am impresia că obiceiul lor e să se piardă. Chiar şi cele care vin odată cu cartea! Aşa că semn de carte poate deveni orice bucăţică de hârtie, creion, chibrit. Dacă o închid pentru puţin timp, pun orice acolo, de la telefon la măr. Asta dacă nu o întorc cu fundu n sus, lăsând o de fapt deschisă. De foarte multe ori, când toate cele de pe mai sus mi se par acţiuni cu ceva cognitiv în ele, îndoi – fără nici un fel de jenă sau suferinţă, colţurile. Aşa fac şi dacă vreau să reţin sau să revin asupra vreunui loc din carte. Toate cărţile mele au zeci de pagini îndoite la colţ.


2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?
Da, că suntem abia în ianuarie, şi am primit de Crăciun. Romain Gary, Prima dragoste, ultima dragoste, Mecanica inimii, de Mathias Malzieu şi Mic elogiu al blândeţii, a lui Stephane Audeguy (părerea mea, mai slabă decât Mic tratat de morţi celebre).
Cum se presupune că se vrea a se afla mai multe despe Ana, să vă povestesc şi care a fost cel mai haios cadou, din perspectiva unei cărţi nepotrivite. Îmi rugasem o prietenă, care are obiceiul de a face cadouri absolut tembele, – culori tembele, materiale tembele, obiecte de neafişat sau de nepurtat, în orice caz – să-mi cumpere de ziua mea o anumită carte. Eu n-aveam timp să oraş în perioada aia. Şi vine ea cu cartea, împachetată frumos. O deschid, cu siguranţa şi zâmbetul unui cadou dorit. Cel mai corect şi expresiv este să zic că mi-a căzut pur şi simplu faţa: nu găsise decât o librărie feng shui, în care intrase şi din care a atras-o o carte „mai normală”, a zis ea. Manualul supravieţuitorului pe munte. Gata.

3. Citiţi în baie?
Da, cu mare fericire. Dar nu întotdeauna din cărţile pe care le citesc în perioada respectivă, ci chestii uşurele, nu e greu de înţeles de ce. Când uit să mi aduc ceva, citesc instrucţiunile de pe creme sau detergent. De mai multe ori am citit Mona alcool sanitar, Mona alcool sanitare, Mona alcool sanitar. Mda. Şi mi pare rău că nu am o vană mare, ca să stau să citesc întinsă, până se răceşte apa.


4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?
O iau exact aşa cum înţeleg întrebarea şi răspund da, aş fi vrut să scriu Micul prinţ.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Eu găsesc ce să citesc. Nu sunt un cititor prea elevat, prea structurat sau profesionalizat, aşa încât uneori nu pot ocoli ţepele literare, din care publică toate editurile, în aproape toate colecţiile. Biata defunctă Nemira, Humanitas şi Polirom asigură destul material unui cititor nu foarte selectiv.

6. Care este cartea preferată?
Greu de spus. Parcă aş spune că Povestaşul de Llosa, parcă m aş mai gândi. La Hristos răstignit din nou, a lui Kazantzakis, la Teoria norilor a lui Audeguy, la Sexul cireşilor, a Jeanettei Winterson, chiar şi la Bal Mascat a lui Teodoreanu. Prima e din perioada 25-27 ani, cele din mijloc sunt de după 30, ultima e de la 22-24 de ani, când cred c am fost cea mai fericită şi mai temerară.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Încă nu m am apucat să mi recitesc cărţile, dar, aşa cum spuneam cuiva, dacă m aş opri acum din cumpărat cărţi, aş avea ce citi ( chiar dacă a doua oară) încă vreo 6 ani. Sunt dintre cei care cred cu putere că sensul şi farmecul celor citite se modifică în funcţie de viaţa celui care le citeşte.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Deşi am reputaţia unui om impulsiv, deschis, vorbăreţ şi impudic, în preajma preferaţilor mei absoluţi mă cuprinde cea mai cruntă timiditate şi îmi dispare orice urmă de limbuţie. Am stat în preajma lui David Coverdale (ştiu că nu intră la scriitori, dar e un exemplu) mai multe ore şi nu am reuşit să scot vreo vorbă. Asta mi se întâmplă în prezenţa oricărei persone pe care o iubesc cu disperare pentru ce scrie, ce cântă, ce gândeşte sau cine este, oricum. Aş avea nevoie de mai multe zile şi întâlniri ca să mi revin din părerea că oricum eu sunt o proastă patentată în comparaţie cu… Dar da, aş merge să i văd, dintr un colţ, pe toţi cei înşiraţi mai sus şi pe alţii.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Îmi place, dar recunosc că nu prea am cu cine. Am avut un prieten pe care am fost nevoită să l părăsesc şi doi bărbaţi pe care i am iubit şi m au părăsit ei pe mine, şi cu ei îmi plăcea cel mai mult să discut despre cărţi. Am doi fraţi, dar cam cu amândoi am ajuns să mă simt cam ca la pct 8 sau, mă rog, de care mă simt depăşită în lecturi, şi prefer mai degrabă să i ascult, decât să mă exprim. Şi mai am un prieten bun, dar cu ale cărui lecturi mă intersectez foarte foarte rar.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Pe de o parte, încerc să fug de schemele cu autorul preferat de la care citim tot. Mă duc în librările şi apuc orice carte îmi atrage atenţia, având o predilecţie către britanici, nordici, japonezi şi central europeni plus unguri. Simt nevoia să mă reorientez puţin spre ruşi moderni, dar mi se pare mie sau nu prea se traduc? De obicei reuşesc, însă, să îndepărtez şi această predilecţie, aşa că rămâne „să mi atragă atenţia”. În acelaşi timp, deschid şi cărţile preferaţilor şi, dacă se menţin în liniile stilistice care m au făcut să i prefer... îi cumpăr.

11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Nu cred în lecturi sau muzici obligatorii. Nu tot ce mi se potriveşte sau îmi place grozav mie vine bine oricui. Abecedarul rămâne singurul răspuns.

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Un fotoliu sau un birou. Dar cel mai mult timp l am petrecut o dată pe un pat canapea, cu o pătură portocalie. Am citit 3 zile întregi, mişcându mă doar cât să mă dezmorţesc şi să privesc pe geam cu o speranţă care, în cele din urmă, s a sfârşit. Am cumpărat acasă cartea aceea, e Caietele lui Don Rigoberto, una din cele mai greu de citit cărţi pentru mine, vreodată.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Detest verbul ăsta, sper că de fapt nici nu există. În principiu, citesc în linişte. Când mai mergea muzica, sfârşeam întotdeauna prin a închide ori radioul, ori cartea.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
O singură dată, acum, când am primit cartea lui Baghera pe e-mail. Chiar, poate o termin. Din păcate devine tare răscolită la un anumite punct.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Împrumut aproape numai de la fratele meu. De obicei cumpăr sau primesc cărţi. Dacă rămân pe la părinţi sau prieteni şi nu am cărţile mele cu mine, citesc ceva de la ei. Întotdeauna găsesc ce, deci mă bucur că am aceşti părinţi şi aceşti prieteni.

16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?
Câteodată e un mod de a mi trece timpul, uneori este cine mi aş dori să fiu, cum să se desfăşoare viaţa mea, ce fel de existenţă aş vrea să am, ce rochii violet şi ce iubiri senine sau, dimpotrivă, tumultuoase. Deşi nu par să respire, cărţile îmi sunt de foarte multe ori prieteni de nădejde pe orice fel din drum. Aş vrea ca toate cărţile mele preferate să sară din raft şi să dea din coadă sau să mă scuipe atunci când vin acasă. Aş şti dacă şi cititorul eu înseamnă ceva pentru ele.


Happy, Zu? 

Dacă o vor Dan sau Mădă...

4 comentarii:

Zu spunea...

:-) Mi-a placut raspunsul cu "Micul print".

MeSSeR spunea...

Am servit-o :P
În ceea ce o privește pe „biata defunctă“, dă-mi voie să te liniștesc cu o parafrază: Nemira nu e moartă, Nemira se transformă! :)

E un cadavru ambulant de ani buni de zile, poate că abia acum se repară...

Mada spunea...

gataaaa! :)
saru'mana ca te-ai gandit la Mada, Mic Print ;-)

Balah(Andrei Balasoiu) spunea...

Pot sa o fur si eu? Ca abia ce am revenit in "blogosfera"