eu când vreau să...

2 personaje. câţiva chibiţi. o bere. fum. seară. tobele îmi pregătiseră un milk shake cu endorfină.

-aş vrea să mă tund... am un concert...
-da? păi, şi când vrei?
-păi, până joi ar trebui să fiu tuns.
-hai că te duc eu undeva, dacă vrei!
-şi mă face aşa, drăguţ, ca pe tine?
-păi...eşti băiat, vrei şi şuviţe?!
-...nu, glumeam.

pentru cine nu mă ştie, poate ar fi bine să afle de acum dinainte că sunt un om vesel, băgăreţ, curios, cu mare chef de a ajuta babe să treacă strada. numai să exprime cineva un palid "aş", că l am şi transformat în "voi" şi am trecut la ajutorarea preopinentului. îmi sun tincuţa - prietena mea din coafor de 6 sau poate 7 ani, care face dintr un băieţoi cu păr puţin un gavroche relativ haios, cu şuviţe blonde - şi o pun la curent. că băiat. că basist. că mă scuzaţi, concert. când. marţi după ora 21. sau miercuri sigur la 21. săraca femeie.

zis şi făcut. suntem pe baladei la 9 seara fix. amândoi foarte punctuali. urcăm. intrăm. aici trebuie să vă descriu puţin netunsul.
e un om pe care suntem toţi măcar bucuroşi să l cunoaştem. e fragil, ca să nu spun slăbănog şi timid ca să nu zic foarte. un om între 2 vârste, care după părerea mea nu şi arată vârsta, iar după părerea celor mai tineri şi o arată mai mult decât trebuie. totuşi, aparenţa subţiratică şi mică, hainele nepotrivite, veselia timorată şi neputinţa de a se certa îi dau un aer de jucărie mică şi obosită prin circuitele căreia încă mai zburdă cheful de viaţă. par să i placă mai mult căţeii decât oamenii.

- păi...aici nu e frizerie!
- nu, e coafor!
-aaa...păi...şi vin şi băieţi?
-mmm...nu prea. mai vine câte unul, dar aşa mai rar.

i se citeşte îngrijorarea pe faţă.

-ei,lasă, hai să intrăm.
rămâne în hol. eu văd camera încă plină de cucoane pe bigudiuri şi cu membrele dezgolite.
- a, n ai terminat încă!
- nuu, ţi am şi zis că după 9!, vine răspunsul smucit dinăuntru.
-ok, păi noi ne mai plimbăm, nu?
-...sigur, sigur, vine răspunsul repede, din spatele meu.

ajungem din nou afară, într un fel de siguranţă, deşi e noapte şi el nu ştie pe unde să traversăm, că nu poţi vedea şoferul de la volan şi cine ştie dacă ăla se uită la drum ? amuzat, Săgetătorul din mine îşi spune: Fecioară!
tragem într o cafenea oribilă, spre cârciumă, spre bombă, chiar dacă are un nume pompos. îi păstrez amintiri urâte de la o cântare pe terasă, unde m am certat cot la cot cu chelnerii, împreună cu tobarul nepereche. singurul om ale cărui cauze devin şi ale mele, nu invers.

- o bere (fără alcool) şi o mirinda!
vine chelneriţa cu ele şi ni le pune invers. nu, nu, eu beau bere. domnul, mirinda. unul mic acolo în mine râdea de se prăpădea. din ce în ce mai încurcat, face:

- ei...uite unde am ajuns noi dintr o vorbă aşa...
- adică nu voiai să te tunzi?! şi mă lansez într o tiradă gălăgioasă despre ce v am zis şi vouă mai devreme. că io când vreau să ajut babe să treacă strada, nu prea mai contează părerea lor. da, da, mi am şi furat o de multe ori pe tema asta, sufletele de salvat sunt greu de găsit şi mai sunt şi rezistente, ale dreacu.

- ei, voiam, dar...acum nu e prea târziu? adică, e 9 jumătate seara...poate că a intervenit ceva, parcă totuşi e prea târziu.
- dacă nu te tunzi azi, eu mâine cu tine nu mai vin. vii singur. dar dacă tot am ajuns aici...
-da,da. mă tund. dar ce cald era acolo, înăuntru...
- te cred! păi na, dacă alea stau dezbrăcate şi cu picioarele pe sus, fac eu, cât se poate de puţin subtil. nu e una din caracteristici, zice şi la horoscop.
face ochii mari mari:
-cum adică dezbrăcate şi cu picioarele pe sus???
e panicat.
- au măcar un halat, nu? aaaa....şi cu picioarele pe sus de la pedichiură!

eu mă gândesc că n am cunoscut nici un bărbat în halul ăsta. nici măcar unul între două vârste. dacă aş putea fi singură 2 minute, aş muri de râs.
ne întoarcem la coafor. după seara asta, viaţa lui nu va mai fi la fel. face în sfârşit cunoştinţă cu taifunul tincuţa.

-bună seara, luaţi loc, luaţi loc. ce faci, dragă? aici, puneţi picioarele. ia să vedem, a, da, vreţi numai puţin? bine. şi tu ce stai acolo, în balcon, cu spatele?

- tincuţo, am avut o discuţie mai devreme, că fiecare sex cu bucătăria lui. aşa cum fetelor nu le place să fie văzute cu vopsea în cap şi picioarele înainte de epilare, aşa cred că nici noi n ar trebui să vedem băieţii în tim ce şi fac diverse chestii.
- păi şi ce, vezi tu vreo fată p aici?

...să o descriu puţin. o cunosc de nişte ani. am venit la ea cu părul meu puţin făcut praf, tăiat, ros de blondul neglijent pe care mi l a aruncat o coafeză de Igiena în cap. m a salvat, mi a redat o anumită strălucire şi vigoare, mi l a tuns mereu frumos, deşi e rar şi moale. mi a redat plăcerea de a merge la coafor, iar pe ea aştept s o văd mereu cu înfrigurare, pentru că e smucită, agitată,neobosită, veselă, iar glumele între noi merg ca unse, de multe ori îngrozindu le pe cliente sau măcar lăsându le într o ceaţă deasă. tincuţa are o ascuţime a spiritului şi o bună dispoziţie extraordinare. măcar ultima, contagioasă. omul nostru, nimerit între două meliţe vesele, e şi mai încurcat. şi, evident, ca orice om la tuns şi la dentist, puţin circumspect.

- ziceţi că aţi fost tuns neprofesionist? se vede. cine v a tuns? aha, mama. păi, probabil că mama are altă meserie,nu? că nici eu nu ştiu decât să tund. mă rog, şi să gătesc. şi la ce trupă cântaţi? a, da, e prin ziare solistul dvs. fac ăştia mişto de el că are ochii prea albaştri în poză, iar ridurile i au dispărut. nu mi plac oamenii care nu şi acceptă vârsta. şi ce e cu porecla asta? a, din armată. ce armă? topografie. soţul meu e colonel, dar a făcut armata la tancuri.

mă uit cu coada ochiului în oglindă. are jumate de zâmbet pe faţă, restul e surprindere pură.nu ştiu cum ajungem la copii. tincuţa scoate repede poze cu băiatul, proaspăt căsătorit. e singura ei slăbiciune. clientul va trebui să vadă poze. deocamdată, tincuţa vine cu ele în grabă şi le scapă pe jos. clientul se apleacă să o ajute. nu numai că se dau aproape cap în cap, dar şi...
-vai, îmi călcaţi nora în picioare!

- da, foarte drăguţi. eu cred că la o nuntă, cele mai importante şi frumoase sunt mireasa şi soacra mare, face el, încercând un compliment atât de timid, încât tincuţa izbucneşte:
-păi cum, domle, că soacra mare am fost eu!
-păi, da...face timid, neînţelegând dacă complimentul lui a fost înţeles.

termină. mie mi se pare c arată tare frumos, măcar prin comparaţie cu fostul. pe faţa lui se citeşte ceva care nu poate fi descifrat. în afară de bunătatea pe care i o cunoaştem toţi.

-îţi place?
-da, e super.

nu l am auzit cu acest cuvât în gură, sunt cam suspicioasă. mă rog, n am putut afla mai mult.

- tincuţa, câţi bani îţi datorăm?
se face că n aude, fredonează ceva.
-unde e casieria, face şi el, relativ vesel.
-vă rog, vorbiţi cu asta, că asta v a adus, îl respinge ea scurt.

Ce chestie! Sunt cam de o vârstă, lui îi spune dumneavopastră şi mie...asta.
O pup.

- Hai, te duc acasă, că probabil că ai încă părul ud!
- Auzi, tu să nu mă faci pe mine de cacao, că eu l am uscat bine!!! Ce bagi strîmbe??
- Dragă, voiam să l duc acasă, de aia am zis aşa...
- Dar zi i ce vrei tu, cum vrei, dar nu mă face pe mine de cacao, da?

Râdem toţi, în sfârşit.
Pare mulţumit de invazia noastră. Acum, om vedea...
Pe scări, ultima glumă. Urca un tip. Îi zic, repezit:

- Gata, să ştiţi că a închis, nu mai tunde nici un băiat azi.

...

- ...auzi, dar cred că omul ăla se ducea de fapt la etajul 3...