my bag

după cum deja s a văzut de nenumărate ori, ador să zic lucruri despre mine, şi nu numai din cele impalpabile, aka gânduri şi sentimente.
sunt o fată care se îmbracă sport, petrec 3 sferturi şi mai bine din an în jeans, deci geanta mea este în proporţie de 99,5% un rucsac.
îl iubesc pe rucsacul pe care l am acum, mi l am dorit şi mi l am cupărat - cum altfel?- singură, este un converse de culoarea inului untului, aşa că necesită spălări dese. el îmi stă în majoritatea timpului atârnat de umăr. când mă hotărăsc eu să fiu liberă ca pasărea cerului, nu mi place să l car după mine aşa că înghesui în buzunarele hainelor telefoane chei şi bani. nu port acte în buzunare.
dar asta se întâmplă doar la concerte sau plimbări.
în schimb în rucsac am: legitimaţia de serviciu, când n o uit pe birou şi înjur că cine ştie ce uşi care acţionează doar pe bază de cartelă trebe să deschid. anticearcăn - nu l folosesc decât pentru coşurile din barbă, dar să fie. ruj-nu l folosesc, dar să fie, că uneori nu mi găsesc prin hărmălaia de rucsac strugurelul, pe când rujul îmi sare în ochi mereu. un piepten mare, cu 2 dinţi săriţi,(au sărit de când îl am eu, că l am scăpat şi i s au spart) mi l a dat bunica mea, care l a primit de la bunicul, adus din ungaria. îl iubesc nespus. un portofel, pe care mi l a dăruit tobarul nepereche de Crăciun acum 2 ani, să l înlocuiască pe cel care mi s a furat în aprilie din acelaşi an, la un concert cargo din SPICE. pe acela îl luasem din Berlin, îl adoram şi aveam în el o poză cu bunicul. Nici azi nu mă pot consola cu faptul că poza a ajuns undeva pe asfaltul murdar al Bucureştiului. De atunci nu mai port poze în portofel. Cel pe care l am acum e mai mic, dar încape tot ce trebuie în el,şi l iubesc nespus, pentru că e de la el. în portofel nu vă spun ce am, că e vorba despre geantă. o sacoşică de pânză, pe care scrie stockholm, adusă de frati miu evident, de la stockholm. o iubesc tare mult, îmi car pachetul de serviciu în ea, pusă în rucsac. când fac cumpărături mici, le pun în ea şi nu mai folosesc plastic. cred că a intrat la apă, parcă era mai mare când mi a adus o...e probabil in curat. un caiet de muzică, în care recunosc că n am scris foarte multe note, cu scrisul meu puchinos. un metronom electronic, pentru că tot încerc să exersez la practice pad şi acasă. un hard mobil, primit în dar de ziua mea de la prietenii mei din serviciu, cumpărat negru sub atenta îndrumare a cătălinei. dintre toate obiectele este cel mai util, mă bucur în fiecare zi că l am şi mă gândesc astfel la toţi cei care mă îndrăgesc suficient cât să fi pus bani să mi l ia. îl privesc cu drag şi cu plăcere şi mai zic încă o dată mulţumesc! un stick de 8 giga, mi a plăcut jucăria fiindcă nu mai are capac- pe care eu le pierd la stickuri, invariabil, cine reuşeşte să nu le piardă are toată admiraţia mea senină...deşi ar fi mers şi senilă.
o cutiuţă de metal de la starbucks, pe care am primit o, goală, de la dan, ca să mi ţin filtrele de ţigară în ea. un pachet de gumă plat, din aia verde nouă, nuş cum îi zice. rar îl găsesc prin rucsac, aşa că uneori găsesc câte 3 pachete de gumă, o avere, ce mai.tot timpul am o căciulă şi o perece de mănuşi, poa să fie afară treijdegrade. invariabil, un cd sau dvd, al cărui nume se schimbă. unul din ultimele daruri dragi este un pix parker, primit de la prietena mea de Crăciun, pe care am reuşit să nu l pierd până acum, deşi mă trec transpiraţii când îl caut prin rucsac şi nu dau de el întotdeauna. un număr nedefinit de brichete, un chibrit, un număr instabil de pachete de pall mall lights. un carneţel în care mi scriu tot ce ar trebui să nu uit, dar cu parcimonie, e mic carneţelul şi îmi place copertele lui şi am oroare că se va termina.
conţinutul rucsacului meu e o combinaţie de bâlci, profi şi gaură neagră. e permanent în schimbare, dar acestea sunt obiectele îndeobşte rezidente în el.
pam pam