la prima vedere nu pare, dar dacă te suceşti un pic ajungi la concluzia că i frumos. te ai mirat de ţi ai adus pe cap şi n suflet toţi sperieţii, când te a sunat. totuşi, atunci te ai bucurat şi ai zâmbit. ai continuat să fii surprinsă, dar plăcut surprinsă, când ai umblat pe lângă el. ai vorbit prea mult, ai glumit prea mult, ai fost tu, cea foarte speriată. ai apucat un pic să i iei pulsul, să i simţi răsuflarea, s au blocat puţin roţile şi ţi ai făcut griji, fiindcă aşa eşti tu mereu. deşi ai mers cu frânele trase, deşi ai scos la meci doar rezervele, şi asta era tot echipa ta, poate a doua echipă, dar ţineai la ea. ai mâncat bătaie aşa, cam cum o încasează un muc de ţigară de la un toc de pantof, cam cum şi o ia un pahar de plastic de la mc donalds, cam cum păţeşte un şerveţel de hârtie murdar de ruj, care nu mai merită să fie reciclat. te ai întristat şi era gata gata să fii dispusă imediat să uiţi că ai fost mirată, că ai zâmbit, că ai respirat adânc şi te ai bucurat. de ce nu e de ajuns niciodată un colţ de pătură ridicat? în fond, aşa ai aflat că se poate să existe pe undeva vreun cer.
... = a se completa, după caz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu