caligrafia

am descoperit că eu nu ştiu caligrafie. eu, cea care a scris frumos pe tablă 5 ani. care s a semnat mereu citeţ, care a lăsat mereu bilete, lucrări, scrisori şi teze lizibile în urma ei, care a observat litere în nori şi curbe dulci şi îndelungate în toate formele de relief.

totuşi, viaţa mea e lipsită de caligrafie, aşa cum six o'clock-ul unor invitaţi caragialeşti ar fi lipsit de chiseaua cu dulceaţă. de cele mai multe ori, eu trântesc dulceaţa direct în şoşoni. sunt duioasă ca o vijelie şi tandră ca un fulger, calmă ca o piesă punk şi lipsită de tic şi tac(t) ca un metronom stricat. fac gălăgie cât trei solo-uri de tobe şi s contemplativă ca un purice. am răbdarea unui peşte viu într o friteuză şi delicateţea unei motociclete ambalate pe timp de noapte. declaraţiile mele sunt seci ca dările de seamă de după un cutremur şi neinspirate ca ale televiziunii naţionale.

dintr o asemenea lucrare tembelă, lipsesc curbele line care l unesc pe t de e şi pe u de b. o curbă mi aş dori să pot să fac, atâta tot.