fericirea e un lucru voinic

fericirea e un lucru imbecilizant. e catalogul complet al lui "nu poţi să le ai pe toate". fericirea îţi fură cuvintele bine ticluite cu care înainte îţi exprimai nervii sau deznădejdea. fericirea te face nepăsător şi egoist. te face să auzi de răul altcuiva fără să te afecteze în mod direct. fericirea scade acuitatea şi netezeşte unele asperităţi ale sensibilităţii. trebuie să fiu atentă cu fericirea, pentru că, în doze aşa mari, e un drog. mă va prosti până când, în lipsa ei, nu voi mai fi fericită deloc. e o uscăciunea bucăţii de soia de dinainte de a fi pusă la fiert. dacă ai pus o la fiert (ul gândurilor) înseamnă, însă, că n o mai ai.
nu ţâstuiţi din buze şi nu daţi din cap a "nu e fericită nici când e". sunt doar atentă şi simt diferenţele de nuanţe (în minus) ale prezenţei fericirii, faţă de lipsa ei.
sau poate am luat o razna. nu neapărat de fericire. ea doar mă face un om foarte plicticos.