ieri pentru că o frecam cu graţie pe la serviciu,( n o mai luaţi mot a mot, câteodată încarc materiale, sunt cu căştile la urechi şi ascult ce se întâmplă în ele, aşa că pot mai zburd cu privirea) m am apucat în prostia mea celestă să mă uit pe poze şi profiluri de pe fb, că aşa i omul când n are ce face, îşi bate singur cuie în talpă. la mine aş extinde şi cu CĂ îmi bat cuie în talpă şi când am ce face şi aş putea să nu mi le bat, dar dacă n o fac, n aş mai fi eu (fraza asta seamănă foarte mult cu stilul de scris al lui mirage, ştie ea).
şi mă uit eu pe profilul cuiva care nu mă prea interesează de altfel nicicum, dar voiam să văd cum mai arată, că trecea drept bunăciune de când eram noi tineri, sinceră să fiu n am înţeles niciodată de ce, dar oricum nu mă pricep aşa că mai bine tac.
şi între prietenii cuiva îl găsesc pe el. el unul de care am fost eu înfrăgostită în stilul meu, aproape de te iubesc dar n o să spun niciodată, oricum nu mai e nevoie, că se vede de la o poştă.
cum sunt uitucă, spre a nu zice senilă, nu mai ştiu de când e povestea asta, de undeva din zona lui 20 de ani, când eu purtam rochii lungi cu flori, aveam reportofon cu casetă mare şi - important - eram la fel de înnebunită după pink floyd.
mai ţin minte că la un moment dat - foarte proaspăt, de când îl cunoşteam şi eram complet, dar complet căzută în cap şi după el, dar şi în general, cred - l am băgat într o mică încurcătură de program, programul lui, destul de bine urmărit de agendă şi secretară:)
parcă mai ţin minte şi ceva despre o lună de pe cer, promisă metaforic la motoare şi un dans cam forţat, pe shine on zou crazy diamond. ce romantică eram, ce mai. şi ce naivă. şi ce am inspirat şi acum, după, probabil, vreo 15 ani.
Fain.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu