1.3.11

Byron – Perfect



Cred că numai un anumit tip de sentiment poate îndemna un artist să facă un album cover. Byron a preferat să-şi justifice acest al treilea album şi în glumă, dar şi în serios. A promis un album în română (limbă din ce în ce mai ocolită de artiştii români din noile generaţii) şi a vrut să aducă un omagiu. Eu cred, însă, că mai e vorba de ceva. Cred că atunci când o trupă se sudează suficient, când stilul propriu şi aroma originală s-au instalat , când sensibilitatea depăşeşte forma în care artistul s-a obişnuit să-şi transmită sentimentele, apare nevoia de cover. Un album de acest fel nu prea poate fi protagonistul unor vânzări record şi, de obicei, e mai presus de orice comentarii critice, pentru că „ asta a vrut să spună autorul” şi n-ai ce face .( Altfel ar însemna că am putea ajunge să ne atacăm unii pe alţii pentru fiecare piesă ascultată sau carte citită de fiecare în alt fel). În cazul unui astfel de album, poţi doar să rămâi cu un gust bun sau amar.
Gustul meu legat de Byron şi Perfect este bun. Nu neapărat perfect, deşi apreciez marketing-ul inteligent al alegerii titlului ( parcă şi văd titlurile notelor de informaţie muzicală de pe net: “ Byron a scos un album perfect”). Piesa celor de la Timpuri Noi, aleasă ca prim single este, totuşi, cea mai reuşită şi ilustrează „perfect” toate criteriile enunţate mai sus – de ajuns să spun că am auzit-o o dată la radio şi am ştiut că e a lui Byron.
Albumul mai conţine încă 15 piese , transpuse de viziunea trupei Byron. Între ele, sunt două cântece originale ( de fapt, două texte originale pe aceleaşi armonii) şi uimitoare de Nae Caranfil şi două surprize de la două voci foarte mari ale scenei româneşti, – vă las să le descoperiţi singuri- a căror participare pe albumul Byron mi se pare mie un fel de certificat de calitate al acestui material.
Mi-au părut cuceritoare variantele propuse de Byron la „Ploaie în luna lui Marte”,„Mica ţiganiadă”, „Mă simt minunat”şi „Mierea”. Nu-mi convin „Exerciţiu” a lui Valeriu Sterian şi nici „Dacă vrei” de la Celelalte Cuvinte, dar asta probabil fiindcă aceste două nume nu admit variante în sufletul meu.
Albumul are şi o premieră, în opinia mea subiectivă, dar nu zgomotoasă. Byron a reuşit să „acopere” o piesă mai frumos decât e însuşi originalul. Dac-aş fi de la Luna Amară, aş cânta „Chihlimbar” ca Byron.
(articol apărut în revista Explore)

2 comentarii:

MeSSeR spunea...

Hai s-o lăsăm mai moale cu marketing-ul inteligent la "perfect"; poate deștept sau șmecher, asta da...
e cam ca ăla de la televiziunea "a cincea" :)

ana spunea...

da, poate c am folosit un termen ca, ambitios:)