Nu, nu m-am reprofilat pe urmărit catwalk-uri, rămânem în sfera muzicală încă o tură, şi asta pentru că burtica (în creştere pe ultima sută de metri) mi-a mai permis un concert în seara de 18 septembrie, la Arenele Romane din Bucureşti.
Primul anunţ al unui concert Bryan Ferry în Bucureşti a fost pentru 1 mai a.c., dar atunci parcă am ştiut eu ce-am ştiut şi nu m-am zbătut prea tare să mă duc să-mi iau bilet. S-a dovedit că (destul de vârstnicul) fostul membru al Roxy Music a avut probleme de sănătate, iar concertul a fost amânat pentru o dată nedefinită. La a doua strigare, cea din septembrie, am început să mă agit. Deşi mutat din Sala Palatului în aer liber, mişcare de la care m-am temut de probleme în sunetul artistului, (nu mi se părea un cadru bun pentru pop-ul leneşo-lasciv al acestuia) m-am dus, graţie prietenilor de la Caţavencii, aferim. Preţul biletelor , variind între 210 şi 260 de lei mi s-a părut (orişicât) exorbitant.
Totuşi, şi dacă ar fi trebuit să cumpăr un bilet, ar fi meritat. Gusturile sunt gusturi şi nu se cade să le disputăm. La invitaţia mea de a mă însoţi, frate-meu (basist talentat în timpul liber) mi-a replicat că dacă ar avea bilete la un asemenea concert, i le-ar face cadou celui mai mare duşman, în ziua nunţii. Trebuie să spun că, atât înainte, cât şi în timpul şi (mai ales) după concert, remarca lui mi s-a părut de o ironie nemeritată.
Şi asta pentru că am văzut un concert foarte bine pus la punct şi plin de eleganţă. Artistul s-a prezentat în acelaşi dress code exemplar cu care ne-a obişnuit încă de la sfârşitul anilor 70. Şi însoţit nu de o trupă, ci de o întreagă orchestră. Orice spectacol live care beneficiază de prezenţa a trei chitarişti ,(de generaţii şi sound-uri sensibil diferite, dar foarte potrivite împreună) două clape , sax şi sax tenor, 4 voci feminine de backing plus diverse instrumente de percuţie, în afară de clasicul set de tobe...zău, nu are cum să fie rău. Numărul instrumentelor a făcut ca atmosfera îndeobşte săracă, golaşă a Arenelor Romane, să se umple ca prin farmec. Concertul s-a încadrat între două mari piese, „I Put A Spell On You” şi „ Jealous Guy” interpretate în maniera discretă şi rezonantă a lui Ferry. Între acestea şi-au găsit locul piese mai noi şi mai vechi, hit-urile „ Avalon”, Slave To Love” şi „Don’t Stop The Dance”, dar şi primul single de pe albumul Olympia, „Alphaville” (piesa care m-a făcut să-mi trebuiască la concert).
Frumuseţii muzicale i s-au adăugat proiecţiile în acelaşi binecunoscut ton Ferry, înfăţişând femei de o frumuseţe răpitoare – aici o putem include şi pe femeia cu saxofonul, frumoasă şi ea, pe scenă. Dansul a la cabaret prezentat, episodic, de cele două balerine de pe scenă, a întregit imaginea unui show – a câta oară zic?- elegant, de bun gust şi cu acea mică, fină, dar pulsatilă nuanţă erotică a muzicii lui Bryan Ferry.
Ana M. Călin
Foto: iconcert.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu