12.11.11

să nu uit...

astăzi l am lăsat să plângă. l am ascultat din altă camera, cu febră la inimă, dar l am lăsat pur şi simplu să plângă. era tare obosit. a plâns 23 de minute pe etaje ( miorlaul, ridicat volumul cu jumate, ridicat cu încă 1, apoi plâns resemnat de "eu plâng aici ca un fraier şi nu se întâmplă nimic") plus pauze şi variaţiuni pe temele din paranteze. Ultimele 10 minute le am vorbit la telefon, din camera de lângă, cu cel mai iubit tobar. Copilul a adormit şi a dormit 3 ore şi un pic.
Mamă rea cu copil care doarme. N o fi rău...

Un comentariu:

Cantecel spunea...

felicitari! din cand in cand trebuie sa il mai lasi sa planga de unul singur... e greu, dar ii face foarte bine la educatie ;) deci, inca odata, felicitari! am incredere ca il vei creste frumos pe Tudor :)