la 7 luni...

Tudor e -după părerea încântatei sale male - un băieţel vesel, voinic, zâmbitor. Mănâncă toate cele 3 mese cam întregi, (are mici oscilaţii, dar cine n are?) face genuflexiuni în braţe şi rămâne câteodată mult în picioare, parcă parcă ar vrea... Şi face legături. Azi de exemplu, pe când hrăneam porumbeii în parc, şi a dat seama că seminţele alea vin de undeva...că e o legătură între îngrămădirea porumbeilor în faţa căruţului şi mama...astfel că se uita de la mine la porumbei şi de la porumbei la mine. Ah, şi la 7 luni fără o zi i a apărut şi primul dinte. Nu, nopţile noastre n au devenit mai liniştite, tot la o oră se trezeşte dar, eh, e şi asta o perioadă, oricum m apucă jalea când mă gândesc că trece... ebeluşia lui Tudor e dulce, o bucurie pentru mine. Sper, şi pentru el.