Imaginea se schimbă, planurile suferă modificări şi imprevizibilul ţîşneşte de peste tot, ca o cocă prea crescută ca să mai stea în vas. Astăzi facem aşa, mîine aşa, pentru ca să aflăm azi că ieri am fost în altă parte, iar astăzi suntem altcum. Mici bucăţele de bunădispoziţie şi de încredere se umplu apoi de sînge, ca cele pe care le foloseşti după bărbierit, cînd te ai tăiat. Demachiante puternice care să ne ajute să vedem situaţia la faţă, aşa cum e. Nepăsătoare. Stări de agregare multiple şi confuze ne animă rînd pe rînd. Cafeaua dă în foc pentru a stinge focul, apoi se reîntoarce în matca ei de undone. O cafea aproape făcută, care nu s a mai făcut niciodată. Funcţional, ca o marionetă, dulce ca o camelie şi încurcat ca o apărare perdantă la şah, aşa eşti tu.
Eu sunt omul cafelei amare şi al ouălor tari. Sunt cel care ajunge la 11:48, cînd întîlnirea e la 12. Sunt cel care se enervează înainte de sfertul academic şi care păşeşte pe drumul din cărţi de joc cu încrederea din curtea mamei. Nu am jucat suficient fotbal cînd eram mică. N am să încep acum, cu inima mea.
2 comentarii:
Sounds like a sunday, bloody sunday...
yep, messer:)
Trimiteți un comentariu