Citesc ici colo prin blogosferă cronici defavorabile la cartea lui Martel.
M am gândit că eu nu s cine ştie ce cititoare, dar mi a plăcut.
N am acum prea mult timp să cotrobăiesc după citate, dar să spunem că e o carte altfel.
În partea I mie mi s au părut grozave descrierile animalelor şi comportamentelor animale, pe care foarte puţini avem cum să le observăm-studiem personal.
În partea a II-a, tragedia lui Pi este înfăţişată poate puţin pompos, lucru care m a şi făcut să mă gândesc la ea ca la o metaforă. Mie mi s a părut mai ok aşa, nu cred că aş fi putut îndura descrierea unui om care mănâncă o bucată de talpă de gheată sau un alt om. Pe alţii văd că aceste fragmente i au lăsat reci. Pe mine nu. Însuşi faptul că m am pus în locul lui Pi, că m am gândit cu înfrigurare ce m aş fi făcut în locul lui (aş fi fost moartă, cu siguranţă) e o dovadă că nu.
În partea a III-a, poate mai puţin reuşită, ni se fac cunoscute înregistrările discuţiilor unor ofiţeri de asigurări cu proaspăt salvatul Pi. Totuşi, transformarea la care Pi a fost supus în timpul celor 227 (sau 37? ) zile pe mare, este cu atât mai evidentă şi puternică atunci când este pus în faţa unor oameni "normali".
După părerea mea, dragi simpli cititori, nu este o pierdere de vreme să citiţi cartea. Bag seama că ar trebui să recomand traducerea de la Humanitas.
Citesc Haruki Murakami - Salcia oarbă, fata adormită şi, nu pot scrie altfel decât în engleză, I love every second of it. Ca de fiecare dată, când paginile se împuţinează, încep să trag de timp. Noroc că i vorba de nuvele şi am mai putut citi ceva în paralel.
Adică Teoria norilor de Stephane Audeguy. Deşi titlul e o dulceaţă, cartea merge foarte greu. Abia am trecut de premisă (un quaker englez dă numele de astăzi ale norilor). Dar mă încăpăţânez, mi a recomandat o Alexandru. Chiar şi pentru a mă lăuda că am citit o carte cu un asemenea titlu, o s o duc până la capăt.
that s a joke, people.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu