păi deocamdată nu prea mai am ce să spun, aşa că o să plec undeva în afara acestei pagini. las în urmă " o mână întinsă, ca a regelui Lear", (de ce mi place în continuare citatul ăsta?) multe nopţi senine, un zâmbet fericit, un vis frumos şi prima lacrimă pe care o ţin minte. Ah, şi o piesă care îmi mai reglează respiraţia zilele astea: Edvard Grieg - Wedding Day At Troldhaugen.
Ne vedem curând, dacă o să avem de ce.
2 comentarii:
Eu am sa astept, chiar daca poate nu conteaza.
Iti doresc sa ai de ce. :)
multam, angela.
Trimiteți un comentariu