păi la mulţi ani!!!

MIE.

şi dacă tot e vorba despre mine, (ca n toată săptămâna mea de naştere, pe care mi am aprobat o, semnat o şi luat o şi ca, în definitiv, oricând)să vă zic că am şi eu, că nu putea să mi lipsească, plăcerea nebună a shopping-ului. şi nici măcar a shopping-ului, ci al căscatului gurii şi sucitului prin magazine. aci, prietenele şi greu încercaţii vreo doi prieteni - care stau în magazine de un anumit fel mai dihai decât 10 femei- vor ridica sprânceana bănuitori. Iar mama - care m a rugat de câteva ori s o însoţesc la market în scopul practic de a cumpăra de ale gurii- va fremăta din nări, desigur, dacă tata, stăpânul computerului, îi va citi din blog. toate aceste semne de mirare şi nelinişte se datorează unei atitudini pe care cei apropiaţi mi o cunosc: nu suport umblatul prin magazine.
aglomeraţia mă sufocă, iar zgomotul foşnitor de multă lume printre rafturi, mă paralizează. în locurile cu mâncare, detergenţi, electrocasnice, jucării, plante, cauciucuri şi cioburi suport să mă duc într un singur loc. la galantarele cu cărţi. acolo e întotdeauna liber, ca să nu zic aproape gol. fără umbră de ironie am remarcat asta, că doar cine naiba se duce să ia cărţi de la carrefour?! nici măcar eu, pentru că au titluri proaste, un fel de - mă scuzaţi- hârtie de nvelit parizerul.

pentru magazinele de ţoale, iar nu s făcută. o lungă perioadă de timp n am făcut decât să probez, să transpir, să mă enervez că nu mi vine bine sau nu mi vine deloc. amabilitatea acră a vânzătoarelor care mi spuneau " păi număru dumneavoastrăăăă n aaaavem" pe un ton care nu făcea decât să dezvăluie şi mai clar părerea pe care o aveau de fapt despre numărul meu, mi a provocat traume. ca orice bleagă nehotărâtă şi, în fond, nemulţumită de felul în care a crescut în kilograme, mă întorceam - da,mă, încă mai puteam!- pe călcâie şi plecam rumegând lacrimi şi scrâşnind din dinţi " las că mă duc eu în germania şi să vezi că mi găsesc blugi". nu, nu sunt iubitoare de shopping în străinătate. departe de mine. ÎNSĂ acolo găsesc haine care să se potrivească bine şi pe fundul meu mare, cum se găsesc şi din cele care să meargă cu fundurile lor mici sau foarte mici. între timp, faza asta cu musai din străinătate s a mai schimbat, acum îmi găsesc relativ uşorhaine de îmbrăcat, însă pur şi simplu nu sunt o mare iubitoare de haine. mereu mi am dorit să arăt bine într o pereche de jeansi şi un tricou şi atât. ăsta e stilul meu şi n am ce i face. iar pentru măsuri ca 26- 28 la blugi, nu am decât milă. eu arăt ca o femeie şi n am ce să vă fac:)
dacă pantofii nu intră în categoria ţoale, atunci să vă spun că nici pe la magazinele de profil n am ce căuta. în ultimii ani nu m am mai putut încălţa decât în chestii sport, fără cusături, modele decupate sau te miri mai ce. mă bate, mă strânge, mă roade aproape orice. asta dacă am noroc şi totuşi încălţările ÎMI VIN. nu de alta, dar în ultima vreme mi am cumpărat vreo 6 perechi de pantofi adidaşi sandale care mi au fost mici. dar mici. nu ştiu cum am putut să le aleg... cert e că acum bunica are reebok, strămătuşa gaz it şi tot aşa. am păstrat, totuşi, şi purtat chiar, o pereche de sandale mici, luate de la cluj. de la cluj totu i mai fain,mda. dacă stau să mă gândesc, până şi o excursie la magazinul alimentar sora non stop a fost frumoasă la cluj. până şi un mall nenorocit a avut un farmec nebun.noroc că nu stau să mă gândesc.
ia să mă uit, e destul de lungă introducerea? de unde am plecat, mai ştie cineva? eu, da. îmi place să casc gura în două feluri de magazine.
primul fel, doamne şi domni, este...magazinul de muzică - nu mă dau eu rotundă, dar vreau să păstrez surpriza la final. În magazinele de muzică uit de timp. Nu în alea de la noi, alea mari, de lanţ, care au muzică tembelă, aşezată prost, în care prefer să întreb - şi să caute el!- vânzătorul dacă are sua n are un anume titlu.Nu. Cea mai lungă şedere a mea într un magazin de muzică s a petrecut la Londra şi a fost de 4 ore. ORE. Când am intrat, m am uitat instinctiv la ceas. Când am ieşit, omul cu care trebuia să mă întâlnesc mă aştepta afară de 2 ore. Englez calm. 4 ORE??? E jalea lumii câte titluri sunt într un magazin adevărat de muzicî. E jale pentru că printre sutele de nume pe care nu le ştii se ascund cel puţin zeci de grupuri valoroase, probabil. M am gândit fugar, la Londra, de cât timp, câţi bani şi ce limită de bagaje ar trebui să dispun, ca să pot lua toată muzica pe care o miros că mi ar plăcea. JALE, ce mai.

Daaaar, şi mai fascinată sunt deeee magazinele tip plafar. Mda. Nu ştiu cum se face, dar mă duc după câte ceva, cu ţintă: ulei de cătină. Bon Sau şampon Hofigal regenerator. Bon. Şi stau o oră sau o oră jumătate într un spaţiu cât garsoniera mea. Prietenii o ştiu, nu e vreun cf 1, e aproape cf 3. Dar pe mine zici că m a lovit cu leuca. Aşa mi place să mă holbez la mugurii de pin uscaţi, la migdalele crude, la lintea verde, la polen, la flaconaşele cu calciu, echinaceea, arnică, la siropurile de măceş, struguri, coacăze, afine, mentă, struguri târzii sau timpurii, la cremele, unguentele, loţiunile şi poţiunile de tot felul. pe toate le aş lua acasă, le aş mirosi, mânca,m aş unge şi dezmierda cu ele pe rând! Nu fiindcă aş iubi gagicăreala, căci am stabilit, fix dimpotrivă. Dar fiecare din extractele alea de plăntuţă face ceva, presupun eu, sănătos. Iar eu, cea neiubitoare de sănătate la pastilă, aţ fi dispusă să înghit mai degrabă ujntură de peşte cu sirop de cătină şi solzi, să mă ung cu cremă de coada şoricelului şi să mi dau cu extract de sunătoare şi rododendron(astea s inventate) pe la cearcăne. Nu ştiu, cred că sunt un mic aspirant de Asclepios, aşa.
D aia zic, aşa cum, când eram mici, ne întreba câte unul ce vrem să ne facem când om fi mari, şi răspundeam diverse bazaconii care stârneau râsul sau, după caz, stupoarea aparţinătorilor, acum dacă m ar întreba cineva ce vreau să fac când va fi cazul s o las puţin mai moale, asta mi aş dori. Să am un Plafar.