stenograme

ca de obicei joia dimineaţa la 5 eu nu pot să dorm, aşa că să mi completez paginile albe - deşi sunt pline - din jurnal. deci...

sunt bine. foarte bine. ca studenţii, fără bani, dar în aceeaşi stare de graţie. am fost plecată. am stat 12 ore pe drum. am mâncat ciorbă de peşte cu paste pe vapor la drobeta. am pierdut ce era mai frumos din drum, fiindcă era noapte. am stricat un joc. am ajuns într un oraş pe care l plac tare mult, spre miez de noapte. timişoara. am stat la cei mai buni oameni din lume şi mai ales la cea mai bună nina din lume. am mâncat clătite cu ciuperci până la epuizare şi ce a rămas, am primit la pachet pentru cluj. am stat la poveşti toată joia. aceea a fost timişoara mea. ŞI mai frumoasă. cu vin roşu şi flecăreală caldă. tanti nina e o pată luminoasă pe călătoria mea. am mai aflat o dată că tobarul nepereche e pentru mine ceva. a împrumutat formaţiei proaspăt ăăăăăăaaaaaaaaadoptate (cumva) nişte tobe, "că eşti tu cu ei". sunt buni oamenii, iar când sunt buni cu tine, e şi mai şi. tanti nina a fost şi pata salvatoare pentru o viroză intestinală sau ce o fi fost, de a transformat o figură veselă în The Mask. s a intervenit cu ceai de mentă, pat şi căldură şi odihnă de urgenţă pentru un alt om, străin ei, fără o clipire. pe urmă tanti nina a vrut veşti tot drumul despre ce mai face. închei, că nu are fan club. încă.
am bătut 5 minute la tobe, că mai mult chinuiam lumea.eh.
am condus duba. asta da fază.nu m aş fi atins nici moartă de ea, fiind ea mare şi plină ochi de artişti. dar un şofer era leşinat, iar cel din tură relativ adorabil de obosit. am condus duba vreo 150 km, din care mulţi pe noapte -prietena mioapei - şi ceva ploaie bonus. asigurări că am condus bine. not. am condus ca o cizmă. am înţepenit la volan de grijă şi de teamă că aia s ar putea duce undeva unde nu vreau eu, într o curbă. am condus prost prost. ca fetele cu duba!
am respirat clujul ca pe un drog. am fost la ceamaifrumoasăpensiunemaxdin nou unde mi au dat iarăşi o cameră tare tare frumoasă. dacă mi ar mai trece prin cap să mi fac vreodată tricouri cu scrisuri înţelese doar de mine mi aş face cu I inimă tanti Nina şi I inimă max cj, unde max e o pensiune. am fost în irish. m am întâlnit cu cel mai bun amic din cj, am jucat cea mai proastă scenetă şi am întâlnit doar fulgurant cea mai mare speranţă a nopţii, oyeah.am fost la dans. cineva a cam vrut să smulgă un sărut. bleah. alţcineva mi a zis că s unguroaică pentru că nu dansez cu el. recunosc c am scos telefonul de vreo 10 ori. speranţa n a sunat. m am ofticat vreo 5 minute. astea 5 minute egalează deja cu un insucces răsunător la. ei, asta e. m am întors în pub. am speriat pe cineva rău, m am scuturat de altcineva, tot rău. am primit un compliment profesional, cum altfel. şi o cerere. profesională, cum altfel. şi o insistenţă neprofesională, nepotrivită, nedorită. am dormit lung, greu, cu tot ce aveam şi tot ce n aveam.
sâmbătă de dimineaţă am prins spre 3 ore de plimbare splendidă
prin cluj şi mi am dezamintit tot felul. cu calm, n am înghiţit în sec, nu m am dat cu capul de pereţi, al naibii miracol şi ăsta. am stat într o odaie mare, dar aglomerată de râsete şi m am uitat cum se mănâncă ciorbă cu afumătură. am mâncat salată de vinete acceptabilă. am părăsit clujul cu mari speranţe de reîntoarcere în 3 decembrie, altfel n aş fi reuşit să l las în urmă fără să bocesc în dubă. m am întors acasă şi până am făcut căldură şi m am iar obişnuit cu delicata mea cămăruţă, am lăsat ca de obicei bagajele nedesfăcute. apoi au început să curgă din nou zilele -acestea- într un ritm relativ obişnuit*. acum, când mă întorceam din pipera, am văzut o ceată de câini care traversa în grabă - mi s a părut furioasă- strada. am încetinit, poate ca să intervin. dar căţeii traversau grăbiţi ca să salute cu prietenie doi bărbaţi, pasămite paznici, care veneau la 5 la muncă. cei doi îi mângâiau pe cap. e frumos în lume, zău.
*nu prea. nu chiar. pentru că da, ei bine, DA. Mi am luat set de tobe!!!

(we’ll never miss a movie, never miss a movie, c’mon, if you just listen to me, if you just listen to me, c’mon)